Cred ca a venit timpul sa povestesc aici si cum sta treaba cu acest serviciu de In Home Rehab (reabilitare la noi acasa)! Multe persoane, inclusiv dintre clientii nostri, nici macar nu stiu ca acest serviciu exista, ceea ce este destul de trist caci poate fi o solutie perfect viabila pentru foarte multe familii.

Intai voi spune ca In Home Rehab nu a fost ceva pe care mi l-am dorit dintotdeauna, caci in lumea mea ideala (a se citi „in bula mea„) oamenii se puteau descurca linistiti pe cont propriu, in reabilitarea cainelui lor, strict cu informatiile si solutiile practice oferite in cadrul sedintelor 1 on 1. Boy was I wrong! :))) Caci da, sa zicem ca 50% din stapanii cu care lucram se pot descurca (cu chiu cu vai, cu mai mult vai) cu ceea ce invata de la noi la evaluare, in cadrul sedintelor sau in comunitate. Insa in timp am descoperit ca pe masura ce timpul trece, oamenii devin mai distrasi, au attention span mai mic si nu reusesc sa se disciplineze zi de zi suficient cat sa reuseasca sa implementeze acasa toate protocoalele care ar trebui pentru a-si rezolva 100% cazul.

Totodata, nu a durat mult timp dupa ce am inceput sa ofer serviciul de pet boarding (numit pet sitting pentru ca era un termen mai cunoscut la noi) pana cand mi-am dat seama ca ceea ce faceam de fapt nu era doar cazare ci un fel de board & train, insa nu platit in cosecinta! Da, in primul an acceptam efectiv ORICE fel de caine cu orice fel de probleme in simpla cazare si pe un pret care in ziua de azi ar face orice pet sitter incepator si necalificat sa rada in hohote! A fost insa o experienta educativa invaluable pe partea de psihologie canina. M-a calit si m-a trecut prin toate situatiile posibile, de as putea povesti zile in sir ce se intampla prin gazda.

Ma voi rezuma azi doar la a mentiona ca faceam de toate in pet sitting, de la simplele structured pack walks care imi bagau instantaneu cainii in mentalitate de haita, pana la a lua cainii altora cu mine in vacante si a-i expune la tot ce se poate expune. I did it all & then some! Nu regret nimic desigur, insa undeva la un moment dat trebuiau trasate niste limite, caci incepusem sa ies in pierdere, atat ca timp cat si financiar si emotional. Asadar atunci au inceput sa apara regulile de pet sitting! Pentru pacea mea mentala, emotionala si pe alocuri chiar si financiara (caci se intamplau si stricaciuni, de la o carte, pana la custi stricate).

Odata cu regulile evident ca s-au filtrat si clientii. Unii au inteles de ce-urile si s-au conformat, stiind calitatea serviciilor si siguranta atat a lor sufleteasca, cat si a cainilor lor, pe mainile mele; altii in schimb, au ales alte servicii, fie mai ieftine (evident insa nu la fel de calitative) fie mai fara reguli (caci cu totii stim ca este mai greu sa faci ceea ce este mai bine VS ceea ce este mai usor). Which was fine by me, mereu am tinut atat la valorile mele cat si la standardele inalte mai mult decat am tinut la banii usori dar fara satisfactie profunda.

Totusi, chiar si dupa ce s-au implementat acele reguli (si chiar mai multe dupa mutarea impreuna cu Mihai), tot faceam de fapt board & train in cazare, atat ca nu se numea asa si ca oamenii nu realizau cate experiente si cata socializare aveau parte cainii lor. Le trimiteam desigur poze/video, le explicam ceea ce observam la cainii lor, ce era de imbunatatit, de ce era important sa faca asta, insa nu realizam ca oamenii nu voiau asta! Pentru ei era totuna daca vedeau ca al lor caine doar se alerga disperat cu alti caini ca oriunde altundeva sau ca le aratam noi toate lucrurile noi, diferite si utile pe care le faceau cainii lor alaturi de noi… Ei voiau doar sa se relaxeze in vacanta, stiind ca al lor caine este safe. Which is perfectly valid, doar ca noi nu vedeam asta la momentul respectiv.

Iar pentru ca noi ne dedicam fiecarui caine trup si suflet, implicandu-ne pentru el ca pentru proprii caini si oferindu-i tot ce le-am da lor, de la ritualuri, rutine si inclusiv mancare, devenisem frustrati si pe alocuri eu personal chiar intrasem in burnout.

Nu intelegeam doua lucruri:

• Cum stapanii nu vad, oricat de mult le-am explica/exemplifica/arata etc, ca ai lor caini au nevoie de anumite lucruri (de la efortul fizic si mental si pana la expuneri si socializare)
• De ce o parte dintre ei se suparau pe noi si chiar apareau anumite conflicte, cand tot ce ne doream noi era sa ii ajutam si educam (chiar daca la momentul respectiv livrarea nu era cea mai diplomata posibil)

Am descoperit ca era un mare disconnect intre asteptarile oamenilor ce lasau cainele in gazda si asteptarile noastre de la si pentru ei! Noi ne asteptam ca ei stiau ca daca lasa cainele la noi, fiindu-le si traineri in acelasi timp, vor primi feedback, teme, pe ici pe colo chiar mustrari daca vedeam ca de la o sedere la alta nu se imbunatateau lucrurile etc. Iar ei se asteptau sa aiba o vacanta linistita, fara sa ii bazaie nimeni la creier (din nou, perfect valida aceasta dorinta). 🙂 Toata lumea vorbea, nimeni nu comunica!

Mai sus, in imaginea de la inceput, le avem pe Pufi si Beretta. Ele sunt 2 dintre cazurile cu care am facut In Home Rehab fara sa stim ca facem asta. Pufi era reactiva la oameni la ea acasa si pe strada in diferite circumstante. A venit la noi si s-a lucrat inca de la inceput la stabilirea unui baseline de incredere si respect, astfel incat sa nu se simta nevoita sa devina teritoriala ori posesiva. Nu a manifestat aproape niciodata aceste comportamente cu noi (mici exceptii la inceput, pana a invatat ce e acceptabil si ce nu) si pana in ziua de azi este welcome oricand sa ne treaca pragul, caci este un caine minunat alaturi de haita! Totusi, pentru ca procesul nu a fost cel pe care il facem acum de In Home Rehab, acasa lucrurile stau more or less la fel (un impediment in lucrul cu ea acolo este ca ne-a asociat atat de bine pe toti cei din echipa, incat indata ce suntem noi de fata acolo, nu mai face nimic, deci nu putem adresa practic comportamentul nedorit, caci acesta nu exista cu noi de fata). Desigur, se gasesc mereu solutii, insa momentan stapana ei este comfortabila asa cum este acum Pufi acasa si in public, drept urmare it’s all good!

Beretta a venit la noi ca si caine reactiv la alti caini. Am descoperit apoi ca era de fapt foarte selectiva si precauta cu spatiul ei intim si personal. Aici haita si-a spus cuvantul, ca dealtfel la toate cazurile, si fata a inteles ca nu toti cainii sunt scary & worth biting. Ea venise la noi dupa o incercare de cazare la o pensiune canina, unde insa a picat testul de sedere, caci nu existau reguli in socializare si toti cainii ii invadau spatiul iar ea se simtea nevoita sa reactioneze! Azi Beretta este cainele perfect, atat acasa cat si in societate, are examenul de TSAC trecut cu brio, este minunata si pe langa fetitele familiei (una fiind bebe) iar reactivitatea ei tine de domeniul trecutului, anul acesta participand inclusiv la Pet Expo, la o demonstratie de dresaj, alaturi de fetita cea mare care i-a fost handler si pe mana careia, printre o multitudine de caini, nu a avut nici cea mai mica reactie.

Ambele sunt caini ce ne vin in gazda periodic si desi acum nu vin decat in registrul de pet boarding normal, au devenit cainii ce sunt acum datorita unor experiente sanatoase de reabilitare la noi in gazda la inceputuri.

Un alt exemplu este Bruno (noi il alintam Pulex – we’re foul mouthed like that). S-au lucrat si implementat lucruri acasa sa fie reabilitata problema anxietatii de separare. Totusi, in gazda s-au sedimentat toate acele protocoale! La fel, a fost plimbat peste tot de la Comana pana la Doftana, s-a implementat mersul off leash si s-au trasat limite care sa permita mentinerea rezultatelor acasa. Ceea ce s-a si intamplat! Stapana lui poate merge oriunde cu el, inclusiv off leash, fara probleme. A contat enorm socializarea in structura, cu calm si corecta, in haita!

Tigra & Xamu cred ca au avut parte de cele mai clare (si lungi) procese de board & train la noi in gazda. Le-a avantajat si faptul ca veneau des si stateau relativ mult timp (o medie de 2 saptamani per sedere). Insa fiecare au venit cu probleme destul de mari initial, pe care le-am lucrat in cadrul sedintelor intai desigur. Tigra era foarte teritoriala si destul de reactiva atat la oameni cat si la caini si fugarea pisicile, iar Xamu era terifiata de viata cand am cunoscut-o! S-a lucrat cu ambele acasa la ele, insa progresele cele mai mari au fost facute in cazarile la noi. Pentru ca au fost puse si duse in toate circustantele posibile, au fost plimbate prin toata Romania (de la Iasi pana la Timisoara), au venit cu noi la aproape toate evenimentele de grup si au devenit in timp la fel de reliable ca si proprii nostri caini. Aveam incredere in ele sa vina ca helper dogs cu noi la sedinte! 🙂

Acasa erau la fel de bine (for the most part, pe masura implicarii stapanelor), Tigra nu mai era teritoriala, stapana ei mergea cu ea inclusiv in pack walks regionale si dupa prima sedere a Tigrei la noi si-a luat pisica, cu care blanoasa se intelegea de minune! Din pacate anul acesta Tigra a ales sa mearga intr-un loc mai bun, si sa ne vegheze de acolo. 😦 Xamura locuieste in SUA in acest moment, in the Big Apple, unde duce o viata minunata alaturi de familia ei ce include si un baiatel de doar cativa ani, iar pentru cainele ce era shut down pe niste strazi abia circulate si in parc, acum merge tantosa pe strazile din New York. We miss them every day!

Revenind insa la de ce-uri, cred ca acum este mai clar de unde s-a nascut acest serviciu numit In Home Rehab! Am decis sa facem o diferentiere clara intre serviciul de pet sitting/boarding, unde pretul este unul mai mic si implicarea, cu toate ca tot va fi una peste orice exista in acest moment pe piata din Romania (si spun asta fara pic de exagerare), adaptata, ca si asteptarile noastre de la stapani, unde nu punem nicio presiune pe acestia din urma, si unde lucrurile sunt foarte bine delimitate (regulile de pet sitting de pe SITE intra in vigoare si nu acceptam decat acei caini ce sunt realmente chill si fara probleme comportamentale majore).

Iar serviciul de In Home Rehab are cu totul alte preturi, care sa reflecte dedicarea si implicarea noastra in proces, sa responsabilizeze stapanul sa fie implicat a randul lui si atent la tot ce presupune procesul asta, asteptarile sunt comunicate clar si concis de la inceput, de ambele parti, iar regulile de pet boarding nu se aplica practic (back to basics, acceptam orice fel de caine)! Lucrurile sunt cat se poate de simple, transparente iar oamenii ce aleg acest serviciu stiu exact si ce vor si cat sunt de dispusi sa lucreze pentru ce vor (chiar daca o buna parte din munca pica pe noi, they have to seal the deal).

Inainte de a merge catre ultimele 2 exemple de In Home Rehab cases, voi vrea sa trasez clar cum decurg lucrurile cu acest serviciu (cu toate ca avem si pe Youtube vlog cu si despre ASTA)!

Sunt cativa pasi ce trebuie urmati pentru a accesa I.H.R:

1. Evaluare initiala
2. Lucram minim 2 sedinte 1-1
3. Setam perioada si liniile generale pentru In Home Rehab

Sa le luam pe rand…

EVALUAREA INITALA:

• Daca acum ai aflat pentru prima data despre noi, intai si intai ar fi bine sa ne cunoastem pe viu (sau online daca esti la distanta) pentru a analiza situatia voastra specifica; astfel vom putea sti atat noi cu ce ne confruntam (atat din punct de vedere canin, cat si din punct de vedere al dinamicii familiale, ori al relatiei om-caine) cat si tu cu cine urmeaza sa lucrezi si daca avem chimie
• Daca ne stim de ceva timp, dar nu ai mai facut parte din comunitate, sau esti la distanta si nu ne-am mai vazut de 1,5-2 ani, vom recomanda o reevaluare, pentru a vedea in ce ape va scaldati acum, atat tu cat si cainele tau (se pot schimba multe in 1,5 ani)

SEDINTE INDIVIDUALE:

• Sunt necesare pentru a ne lamuri care este nivelul tau de skills in ce priveste handling, mecanica lesei, command presence, cat de usor inveti si apoi aplici cele invatate
• E important sa vedem disciplina ta si in ce masura nu te descurci real sau vrei doar sa pasezi responsabilitatea si sa te degrevezi de munca in sine (o sa ziceti cum indraznesc sa presupun asa ceva, „I would never” gen… Dar credeti-ma ca majoritatea oamenilor pe acolo stau)

PERIOADA SI LINIILE GENERALE PENTRU IN HOME REHAB:

• Perioada se seteaza in functie de gravitatea cazului si skill-urile stapanilor (descoperite in urma sedintelor)
• Minimul sederii este de 2 saptamani (insa am descoperit in timp ca aceasta perioada chiar este la limita si in general nu suficienta pentru a duce procesul asa cum trebuie la bun sfarsit) iar maxim nu exista (tine de posibilitatile financiare ale stapanilor); la ultima experienta cu I.H.R. am ajuns la concluzia ca 3-4 saptamani este o perioada mai rezonabila pentru acest tip de reabilitare.
• Costul variaza de la caz la caz, depinzand de mai multi factori (in general este intre 300 si 500 lei pe zi)
• Pe parcursul procesului, ne vedem cel putin de 2-3 ori si cu stapanii, pentru a transfera tot ce se lucreaza cu cainele si catre ei, astfel incat blanosul sa respecte in egala masura ceea ce invata in I.H.R. si cu ei

Haideti sa analizam putin ce s-a intamplat la ultimele doua experiente cu In Home Rehab!

BROWNIE:

Brownie a venit tocmai de la Timisoara pentru a face un proces corect de acomodare cu cusca, a lucra la diferite reactii, in special catre anumite persoane si pentru o socializare corecta. Procesul ei a inceput cu evaluare online, apoi deplasarea noastra catre centrul, respectiv vestul, tarii pentru a lucra cateva sedinte cu ea si sora ei Shiro. Initial s-a dorit o sedere de test in pet sitting, insa acesta nu a fost trecut caci Brownie nu ne-a lasat sa dormim aproape nicio clipa. Avea o anxietate de cusca extrema!

Drept urmare s-a inceput un proces de 2 saptamani de I.H.R. in care accentul a fost pus in mod deosebit pe un crate training corect, apoi pe restul problemelor mentionate. Va zic sincer ca am fost complet pregatita sa dorm pe jos, in camera cainilor, langa cusca, in prima ei seara (mi-am si pregatit paturile si perna). Din fericire nu a fost cazul caci in urma efortului fizic si mental din prima zi, cat si a tuturor protocoalelor implementate, Brownie a reusit sa se calmeze suficient cat sa pot dormi in patul propriu.

Insa da, vorbim de genul asta de dedicare in In Home Rehab, nu trantim un ecollar pe caine si dam volumul la maxim, ci dedicam timp, rabdare, punem la punct protocoale diverse si complexe, ne asiguram ca oferim un safe space cainelui cat si ca structura zilei, rutinele si ritualurile il duc pe acesta catre rezultatul dorit.

Timpul dedicat unui caine in I.H.R variaza in general intre 2,5 si 5 h pe zi, dupa caz. Primele zile (prima saptamana in general) sunt ceva mai intense cu mai mult timp, management, atentie sporita la absolut fiecare detaliu si nu ne permitem nicio deviere de la plan. Apoi intram intr-un ritm mai sustenabil si pentru stapani, astfel incat cainele sa nu plece de la 4-5 h pe zi la 1 h si aia trasa de par, caci evident ca va recidiva sau va deveni frustrat din cauza energiei acumulate. Facem insa o tranzitie relativ usoara intre un stil de viata ideal si unul adaptat situatiei de acasa.

Totusi, voi fi foarte directa in a spune ca daca acasa nu se schimba nimic din ceea ce se intampla inainte ca blanosul sa ajunga la noi, atunci rezultatele se vor mentine pe maxim 3 zile pana la o saptamana. E absolut necesar ca si stilul de viata al stapanului sa se modifice astfel incat sa acomodeze si nevoile cainelui sau!

Brownie a mers cu noi prin oras, in diverse locuri, cu diverse mijloace de transport in comun (ceva relativ nou pentru ea), la sedinte, in evenimente, la clase de yoga si la clase de grup! S-au facut de toate, a interactionat cu tot felul de oameni si caini.

Evident ca pana la finalul procesului, cusca era locul in care mergea si singura sa se culce (exact asocierea pe care o doream), nu avea reactii la nimeni si nimic si in ciuda dimensiunii destul de mari, este genul de caine pe care ti-l doresti in preajma. A invatat sa fie relaxata in orice loc o puneai sa astepte si sa fie un bun membru canin al societatii!

La predare (caci procesul ei a fost usor diferit din cauza distantei mari) s-au dedicat cateva ore bune lucrului cu stapanii, pentru a transfera toate mecanicile si protocoalele catre ei.

Iar aici as dori sa fac o mica mentiune insa foarte importanta, caci e posibil sa demoralizeze pe cineva care ar trece cu cainele sau prin acest proces:

VA EXISTA UN LEARNING CURVE SI VOR FI HICKUPS MAI ALES IN MOMENTELE DE REVEDERE (LA SEDINTE SI/SAU LA PREDARE)!

Asta este absolut normal si se intampla mai ales din cauza asocierilor pe care cainele le are cu voi, stapanii. Daca asocierea este ca la voi gaseste mereu o persoana pe care o poate controla usor, fie fizic ori emotional, sau ca nu are absolut nicio regula, atunci cu atat recidivarea poate fi mai intensa. Vom vorbi despre asta la urmatorul caz mai mult.

FRIDA:

Cu cazurile ce vin cu diverse frici/nesigurante, lucram mereu intai pe long line, pentru a pune cat mai putina presiune pe caine (da, lesa de 1 m te pozitioneaza imediat in spatiul personal al acestuia si e o forma de presiune). Fridei i-am oferit long line de tip slip, de 4 m, astfel incat sa se poata distanta sau apropia in functie de cum se simte si in acelasi timp sa nu existe riscul de a iesi din lesa.

Problema principala a Fridei a fost asocierea cu vetul, care in timp s-a transformat in panica totala, cu urlete si scene demne de filmele horror, asa tare isi dorea sa fuga atunci cand ajungea remotely close to a vet! Pe langa asta, relatia ei cu oamenii in general era una lipsita de incredere si pe ici pe colo si de respect (in iarna cand ne-am cunoscut cu stapanii ei, era chiar sa se piarda, caci s-a speriat de ceva in parc si nu mai venea la stapan, ba dimpotriva, fugea si de el). S-a facut evident o evaluare, apoi s-au lucrat 5 sedinte, pe mai multe spete, iar lucrurile s-au imbunatatit insa intr-un ritm foarte lent, iar necesitatea sterilizarii ei era destul de stringenta.

Asadar am inceput inca din prima zi sa reconstruim increderea si abia apoi sa recladim si respectul. Increderea intotdeauna sa cladeste in plimbare, in acea oportunitate zilnica de a-i oferi efortul fizic si mental necesar individului canin din dotare, astfel incat sa vada ca de la tine primeste atat directie (unde mergem, ce facem, cand ne oprim si cat stam) cat si protectie (nu va pati nimic atata timp cat suntem cu el).

Frida a avut ocazia sa vada ca we got her back inca din prima zi, cand am dat de caini off leash in fata carora a trebuit sa-i revendicam spatiul! Mereu vom profita de astfel de oportunitati pe care Universul ni le arunca in cale pentru a le arata cainilor cu care lucram ca se pot increde in noi si ca suntem acolo in rolul de figura autoritara dar si protectoare.

Am fost apoi in natura cu ea (ca dealtfel si cu Brownie in I.H.R), ca sa revina la spiritul ei de animal, apoi la instinctele ei de caine si sa inchege o relatie faina atat cu noi cat si cu haita. A putut acolo sa miroasa in voie, sa aiba o oarecare libertate de miscare pe long line, sa alerge si sa aiba parte de linistea naturii. Un punct important pe care punem accentul in reabilitare este ca blanosul sa aiba parte de natura, cat de des este posibil! Cainele a fost facut sa traiasca afara, sa simta pamant si iarba sub picioare (sa faca grounding practic) nu asfalt sau parchet; sa petreaca ore bune in aer liber, eventual fara miros de noxe si sa fie liber sa alerge si sa exploreze impreuna cu haita, nu sa fie non stop pe lesa cu un om in capatul acesteia care nu e conectat cu el ci cu telefonul sau…

Si desigur au venit si primele expuneri la vet, caci scopul final in cazul Fridei este sa mearga la operatia de sterilizare cat mai calma si relaxata posibil si in general sa reasociem vetul cu o experienta neutra, daca nu una pozitiva chiar. Ne-am folosit si aici atat de increderea construita cat si de haita, ea fiind la baza un caine happy-go-lucky, middle of the pack.

Haita in general este indispensabila mai ales la cazurile care nu au incredere in om, caci cainii respectivi stau in observare si vad interactiunile noastre cu haita cat si increderea si respectul pe care haita ni-l poarta, si usor usor isi ies din cochilie! Asta s-a intamplat si cu Frida, intrand relativ usor la vet fata de tantrumurile pe care le dadea in trecut, datorita faptului ca a vazut haita intrand relaxata.

Expunerile la vet au avut mereu loc dupa o plimbare lunga in structura impreuna cu haita, decompresie la tarc si alergare & joaca, uneori chiar si dupa vet. La fiecare expunere este mai bine si noi facem mai multe (ex. la primele expuneri scopul era sa intre cu calm si sa nu se panicheze inauntru, la ultimele a fost sa stea in pozitie de Culcat, cu impulse control si 3D si sa se lase atinsa de vet).

Spuneam ca si la Frida exista desigur asocierea cu stapanii care vine si cu backfire. La prima intrevedere cu acestia, cu toate ca ei nu au facut nimic gresit intrinsec in toata interactiunea, Frida a fost foarte anxioasa toata ziua si inclusiv peste noapte (mai ceva decat in prima zi cand am adus-o la noi). Asta pentru ca dupa o saptamana cu rutine diferite, structura, reguli si limite clare, in clipa in care i-a vazut, un amalgam de emotii au venit ca un val peste ea si au transpus-o right back to square 1. Asocierile ei de peste 1 an de zile alaturi de ei nu au cum sa fie overwritten de o saptamana petrecuta cu noi, indiferent cat de multe protocoale au fost implementate in acea saptamana!

Aici se cere un disclaimer clar: nu va asteptati ca I.H.R. sa fie magie si sa schimbam ca prin minune in 3 saptamani straturi peste straturi de asocieri facute in ani de zile!

Da, cainele traieste in prezent si are o capacitate de transformare foarte mare, iar in unele spete schimbarea poate fi aproape instantanee, insa pe acele straturi ce merg in profunzime ale comportamentelor este necesara consecventa si acasa, nu doar in perioada procesului la noi.

Procesul Fridei inca este in derulare, insa am ajuns cu ea in punctul in care se lasa manipulata usor de catre noi si cu relativ putin struggle la vet. S-au facut inclusiv noi asocieri cu taiatul unghiilor si s-a lucrat cu ea la a sta mai relaxata in pozitiile mai „supuse” precum Culcat si pe lateral. Este pe drumul cel bun si sunt convinsa ca pana la data sterilizarii va fi o schimbare de 180 de grade fata de cum era inainte la vet!

Deja stapanii ei sunt uimiti de progresele pe care le face zilnic. Si noi ne bucuram alaturi de ei de inflorirea Fridei. Wish her luck in her process! So let’s get to the point and think about…

WHAT WOULD DOG DO:

• Would book an initial assessment – you might be surprised of the possibilities that will open up for you
• Would get a couple of sessions with us – might not need I.H.R. just a little understanding of dog psychology
• Wouldn’t hesitate to book an I.H.R. period if the situation requires it – dogs don’t like to sit in the same situations endlessly if the results are unsatisfactory
• Would tell you to be patient with yourself, with them, with the process
• Would want to get over their issues – they crave balance always

• Facebook
• Instagram