Pentru ca toata lumea este curioasa cum a fost experienta mea cu Cesar, am decis sa scriu despre ea si sa povestesc pe cat posibil de-a fir a par cum a fost pentru mine aceasta.

Tinand cont ca au fost 8 zile full va fi ceva de scris, insa asa cum v-am obisnuit aici, voi pastra lucrurile as real as possible si va voi arata si ceva fotografii pe care cel mai probabil nu le-ati vazut caci nu le-am postat inca pe social media. Daca ar fi sa incep de undeva cu aceasta poveste, ar fi de la inceputurile mele, caci pentru prima data am auzit de Cesar Millan prin 2009. Si de atunci, de dupa ce am vazut Dog Whisperer si celelalte emisiuni si Workshops ale lui, cat si dupa ce am devorat tot ce insemna material cu el (fie ca era video sau interviu), mi-am dorit sa-l cunosc si sa invat direct de la el!

De-a lungul timpului am invatat de la multi alti specialisti din domeniu, am citit multe carti, mi-am acumulat propria experienta, insa nu am rezonat cu nicio filosofie de dresaj (probabil pentru ca era exact asta – dresaj) cum am rezonat cu modul in care el explica psihologia canina. Am povestit putin despre parcursul meu in domeniul acesta AICI.

Cursurile la care am participat anul acesta se numesc Fundamentals 1 & 2 si Cesar le-a lansat acum aproximativ 13 ani (deci prin 2013). Inca de cand am aflat despre ele, mi-am pus ca scop sa particip odata si odata! Tot de atunci am inceput sa urmaresc atat oamenii care erau pe langa Cesar ca trainers atunci (cum ar fi Todd Langston, Linn Boyke sau Pack Life L.A.), cat si pe unii cursanti (cum ar fi Bobby Tassone , Robert Villaneda sau Vermont Dog Trainer). Am enumerat cateva nume doar care imi vin in minte la prima strigare, sunt insa zeci de oameni ce au lucrat cu Cesar sau au trecut ca si cursanti prin mana lui, pe care i-am urmarit de-a lungul timpului, pentru a invata si a ma inspira de la ei. Unul dintre motto-urile mele in viata este: „Invata de la oameni care au deja ceea ce tu iti doresti”. Si asta am facut, am absorbit tot ce am putut atat de la Cesar cat si de la ei, i-am studiat in fel si chip pe toti, la unii am fost prezenta in webinarii si live-uri, cu altii am avut conversatii fie in comentarii sau in privat pe social media, iar cu altii chiar am avut videocalls, pentru a vedea cum as putea sa le fiu studenta (visam dar nu ma asteptam sa ajung chiar la Cesar himself atunci)!

Si uite asa, usor usor, am ajuns in anul 2025, cand s-au redeschis inscrierile pentru Fundamentals (caci pentru o vreme au facut pauza – aproximativ 3-4 ani). I jumped at the ocasion! Nu stiam cum dar ceva in mine stia ca asta este momentul meu. A trebuit intai sa ma asigur ca am cum sa achit taxa de inscriere (ce se achita odata cu aplicarea pentru curs, full payment upfront, non refundable), care nu e deloc cheap. Asadar am purtat discutii cu prieteni si uite asa am reusit, datorita unor oameni minunati care au crezut in mine, sa imi asigur taxa pentru Fundamentals 1 (nu am achitat atunci, doar aveam posibilitatea sa o fac).

Acum nu trebuia decat sa-mi iau viza pentru calatoria in State. Easier said then done, caci atat de mult s-a intins tot procesul de aplicare si programare a interviului, incat am ratat ocazia… Inscrierile la Fundamentals 1 se incheiasera, evenimentul era fully booked! 😦 Am fost putin dezamagita atunci dar nu descumpanita. Am zis fuck it, eu tot aplic pentru viza, astfel incat data viitoare cand se anunta cursul sa fiu pregatita!

Si am continuat procesul cu increderea ca Cesar va face si in 2026 curs. Apropo inca un incentive major pentru mine sa particip acum a fost faptul ca desi nu imi place sa admit asta, Cesar inainteaza in varsta totusi. Si cu toate ca arata bine si este in forma acum, you never know how shit hits the fan. I wanted to meet him while he's around! Am luat viza in Octombrie 2025 (fix cand se desfasura cursul in State) si totul a decurs lin si de la prima strigare. Omul care mi-a luat interviul m-a intrebat de ce merg si i-am spus exact ce v-am povestit mai sus. A durat 5 minute sa aprobe viza! 🙂 De atunci am stiut ca Universul comploteaza inspre binele meu suprem.

Si s-a adeverit asta vreo luna mai tarziu, cand un email a venit spunand ca s-au deschis inscrierile pentru Fundamentals 1 ce urma sa aiba loc in Aprilie 2026! Evident ca am sarit pe oportunitatea de a prinde loc si am achitat prima data cursul apoi am cautat avion si cazare. 😀 Dar ce sa vezi? La nici doua saptamani distanta am mai primit un email, care zicea ca va avea loc si Fundamentals 2 la cateva zile dupa Fundamentals 1! Atunci mi-a picat fisa de ce Universul nu a vrut sa merg in 2025 si nu s-au asezat lucrurile atunci: pentru ca trebuia sa beneficiez de TOT ce avea experienta Training Cesar’s Way sa ofere, nu doar jumatate. Si da, am solicitat ajutor de la o clienta draga, cu care aveam o relatie construita de ani de zile, si care a crezut in mine pentru a putea ajunge si la Fundamentals 2. Din nou, un inger a fost acolo sa ma salveze cand aveam mai mare nevoie! Si uite asa, s-au asezat toate ca niste piese de puzzle, am platit ambele cursuri, am luat biletele de avion, cazarea si mi-au ramas si 3 zile de vizitat Los Angeles & California.

A fost ireal, exact ca un vis, din care nu ma mai trezeam. Din momentul in care toate au fost achitate si mai erau doar vreo 3-4 luni pana la plecarea in sine, m-am simtit ca in melodia Walking On A Dream. Efectiv simteam ca nu e real, parca nu-mi venea sa cred ca voi avea in sfarsit ocazia asta, pe care mi-am dorit-o si pentru care am lucrat pret de 9 ani inainte!

Si uite asa a venit si ziua deplasarii. Can’t say I wasn’t a bit nervous about flying over the ocean & being on a whole other continent all on my own. But this was my dream & the excitement was bigger than the insecurities. Lasand la o parte toata aventura zborului si a pasirii pentru prima data pe continentul american (si basca in locul pe care mi-am dorit cel mai mult sa-l vizitez in SUA – Los Angeles, California), a venit si prima zi a primului curs.

Evident ca primul lucru ce mi-a sarit in ochi (si nu doar mie, caci toti care eram in masina cu care faceam carpooling am tipat de entuziasm cand l-am vazut pentru prima data) a fost semnul pe care scrie Dog Psychology Center! E atat de ciudat sa vezi aceasta imagine in real life, dupa ce ai vazut-o de nenumarate ori atat la finalul seriei Dog Whisperer, cat si la Cesar 911 si ulterior la Better Humans, Better Planet. Aveam imaginea asta pe vision board pe laptopul vechi si visam la ziua asta de atata timp. Iata ca s-a manifestat in realitatea mea intr-un mod atat de frumos.

Ziua 1 a fost ziua in care am cunoscut colegii mei, trainerii si evident in care Cesar a tinut ceremonia de Welcome! Am fost placut surprinsa atat de goodie bags (rucsac cu tag Yoolia, workbook etc) cat si de organizarea faina, de faptul ca am fost repartizati frumos fiecare la masa grupei sale, cu head trainerul sau (la mine a fost Steve de la Pack Leader Dogs) si un catering extraordinar de bun. Everything was on point, exact cum ma si asteptam dealtfel, dat fiind ca Cesar e Fecioara, ii place perfectiunea si ordinea si are standarde mai mult decat inalte. Inca ceva important: eu nu m-am dus acolo sa invat doar psihologie canina si sa-mi testez cunostintele, ci si sa observ TOT ce se intampla, de la cum este organizat totul, cum este ranch-ul, cum este Cesar atat ca dog behaviorist, dar si ca si coach, cum e cu oamenii din echipa, care ii este stilul de predare, cum abordeaza diverse situatii (nu doar cu cainii), cum se raporteaza la echipa din spate de la cel mai mic la cel mai mare (ca nivel de importanta), cum este ca om si evident ca si de la ceilalti trainers mi-am luat aceleasi informatii!

Eu cand merg la un curs, merg acolo sa invat dar merg acolo si sa fiu atat in rolul studentului, cat si sa ma pun in papucii profesorului, sa ma pun in papucii organizatorului, sa vad ce pot implementa in propriile evenimente si sa absorb informatie si know-how in felurite moduri, nu doar unul. I always get more than I payed for! Because I always aim to (in traducere laica, ma duc de toti banii)!

M-am dus in acelasi timp nu ca Iulia cea cu 9 ani de experienta in domeniu, ci ca Iulia studenta, care avea paharul gol, deschisa sa primeasca informatia atat pe care o stia (poate auzita insa cu alte urechi sau intr-un alt fel decat o stia) cat si pe cea care ii scapa sau unde erau goluri. Si pentru ca am mers pe ideea asta am simtit cel putin in primele doua zile un val atat de mare de informatii, care nu au fost insa atat de mult pe partea intelectuala a lucrurilor (tehnice) cat pe partea emotionala, instinctuala si spirituala. M-a lovit inca din prima zi faptul ca desi credeam ca implementez mult mai mult psihologia canina vs dresaj in activitatea noastra ca echipa (in mintea mea era undeva 70% psihologie canina si 30% dresaj), am descoperit ca de-a lungul timpului m-a furat peisajul atat de mult in directia dresajului (atat prin prisma informatiilor din social media, cat si de prin celelalte cursuri avute, de la cel de calificare in domeniu, pana la cele din Scotia), incat mai aveam in abordare abia vreo 40% psihologie canina si restul era training… I have to say I was taken back a bit by that realisation!

Asadar am notat cat de mult am putut, am fost atenta si am dat tot focusul 100% acolo, si in a doua zi deja ma simteam ca la Master, aveam pagini intregi de notite si insights (i-am spus asta si lui Mihai, caci ma simteam efectiv ca la scoala). Si pentru ca nu fusesem niciodata scaldata efectiv in tot ce inseamna psihologie canina si hands on pe partea asta, cu cineva langa mereu care sa ma corecteze sau sa-mi arate anumite fineturi, m-am simtit ca si cand nu stiam nimic. Parca era pentru prima data cand puneam mana pe o lesa. 🙂 Evident nu pentru ca nu stiam cu ce se mananca, but because when you are in the presence of greatness in your field (for the first time), you realize how little you actually know & how much finesse you actually lack sometimes.

Acum un mic disclaimer: tot ce am invatat de-a lungul timpului in domeniul asta a fost prin propriile forte, prin nenumarate ore investite in a citi carti de specialitate, urmari cu caietul in mana mii de ore de videos, webinars, livestreams si cursuri diverse, prin propria experienta (mai buna sau mai rea), prin greseli si remedieri, prin muscaturi si procese de dezvoltare personala diverse. Niciodata nu am avut pe cineva aproape care sa imi fie mentor, sa ma invete de-a fir a par acest domeniu, nu am avut o ucenicie sub cineva, caci nimeni prin Romania nu facea ceea ce facea Cesar. Nu am gasit pe cineva sub care sa vreau real sa invat si a carui filosofie s-o implementez, caci nu a existat cineva de genul pe la noi si nici acum nu exista (imi voi asuma sa fiu eu prima, si am si fost atat pentru Mihai cat si pentru Robert, si altii din domeniu, carora desi nu le place sa admita, au invatat mult din ceea ce stiu cand erau parte din comunitatea noastra). Asadar a fost cu totul si cu totul special pentru mine sa invat de la oamenii astia, pe care ii urmaream de ani si ani de zile, hands on, de la A la Z, tot ce pot face mai bine sau mai apropiat de ce inseamna psihologie canina. A fost o reala gura de aer proaspat sa fiu printre oameni ce vorbeau aceeasi „limba” ca mine si cu care puteam face schimb de idei, carora puteam sa le pun intrebari dintre cele mai simple si pana la cele mai complexe fara sa ma judece sau sa intre in contradictie pe termeni etc. Nu stiu cum sa va descriu mai bine decat ca am simtit ca respir pentru prima data de cand sunt in domeniu si ca nu ma mai lupt cu morile de vant.

Ce m-a impactat inca de la primul curs a fost organizarea! Si in general in America mi-a placut ca totul avea sens! Nimic nu era nelalocul lui, parca e o tara organizata dupa sufletul meu, structurata. 🙂 Dar revenind la curs, in primul rand a fost atat de fain sa fiu si eu in papucii clientului/studentului care doar vine si totul e gata, nu trebuie sa se streseze decat de propria prezenta. Mi s-a decompresat creierul efectiv dupa ani de organizat evenimente unde eu (si in ultimii ani Mihai si putin Robert) trebuia sa centrez, eu trebuia sa dau cu capul si sa ma asigur in cele mai mici detalii ca totul este ok pentru toata lumea. Acum am mers intr-un loc unde alti oameni s-au asigurat ca mie imi este bine & it felt like heaven! Dar partea cea mai interesanta este ca Bootcamp-ul nostru este la o scara mai mica (din toate punctele de vedere) o combinatie intre Fundamentals 1 & 2 si asta fara sa fi stiut dinainte cum este programul si organizarea unui eveniment de genul la Cesar!

Made me so proud to see that my standards are the same as Cesar’s! A fost un moment de reassurance foarte fain pentru mine ca sunt pe calea cea buna pentru a-mi atinge scopurile cele mai mari.

Fundamentals 1 este cursul pentru stapanii de caine de fapt, in care se discuta bazele psihologiei canine, se pune mult accent pe energie, citirea cainelui din fata ta, leash handling si se lucreaza cu cainii studentilor (acolo unde vin cu acestia) sau cu caini din adapost, daca nu vii cu propriul caine. Fara a fi absolvit Fundamentals 1 nu poti participa la Fundamentals 2 (de asta spuneam la inceput ca pentru mine a fost o super oportunitate sa pot merge la ambele legat, altfel as fi zburat de 2 ori peste ocean dus intors, as fi platit de 2 ori cazare etc, toate costurile ar fi fost cel putin cu inca 50% mai mult decat au fost astfel). Dar chiar daca se putea, tot as fi vrut sa particip si la Fundamentals 1, doar pentru a ma asigura ca am fundatia care trebuie! If you're doing something, at least do it right!

Primul lucru pe care i l-am spus lui Steve la Welcome, cand am aflat ca imi va fi head trainer, pe langa faptul ca sunt fan de ani de zile :))) a fost sa nu ma ia cu usurelul! I told him: „Keep it real, like I know you new yorkers do!” And that he did! Mi-am propus sa nu fug de ceea ce nu-mi place sau la care nu sunt foarte buna, cat am fost acolo. Si in prima zi la prima selectie a cainilor mi-am ales un caine pe care l-am vazut ca era exact tiparul pe care eu nu prea il am la suflet (da, si un dog behaviorist poate avea preferinte si poate avea valente pentru anumiti caini si pentru altii mai putin) – bully, talie medie, all over the place.

Am zis cainele asta ma va invata lucruri. And that she did! M-a invatat in primul rand sa nu ma mai uit la altceva decat la energie. Si asta a fost tema recurenta a fiecarei zile. Primele intrebari pe care le puneau oricare din trainers oricarui student erau: „What’s his energy? What’s his pack position?”Nu ce rasa este, nu ce body language are, none of that!

Si unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le-am invatat a fost ca inainte sa vad culoarea, marimea, sexul sau rasa unui caine, sa-i „vad” energia! That’s number 1!

Nu stiu despre voi dar pentru mine conteaza above all calitatea umana a cuiva. Mai mult decat banii, hainele, faima, emisiunile etc. Iar in cadrul Fundamentals 1 am vazut o latura a lui Cesar pe care nu am mai vazut-o pe nicaieri in online (cu exceptia unui video despre raising puppies, unde a adunat pipi dupa un catel). Contextul a fost ca se facea un demo cu un catel ca avea putin prey drive (dupa spusele stapanei, caci nu l-a aratat pe scena) si a adus o gaina de-a lui, sa ii arate stapanei acestuia ce are de facut. Nu a putut arata, caci cainele nu a manifestat comportamentul acolo, dar ce am putut vedea a fost ca gaina s-a gainatat oricum (nu de la stres, just because), putin pe mana lui Cesar si mult pe jos, pe podeaua scenei.

Ei bine, in acel moment, omul meu care e recunoscut in toata lumea, e practic o vedeta a domeniului canin, a predat gaina cuiva dintre membri echipei si a cerut servetele si solutie de curatare, dupa care s-a asezat frumos in genunchi in fata a 50 de oameni care il stimau, si s-a apucat sa curete rahatul. Fara nicio rusine, fara a se arata stanjenit, ci complet natural si uman. Mi-a adus aminte de mine cand am curatat cusca de rahat, la un targ de adoptii, de m-a laudat un coleg de curs de atunci, iar eu nu intelegeam de ce ma lauda, ca nu era ca si cum trebuie sa fii extraordinar sa faci asta (am scris despre moment AICI). Similar, Cesar s-a aratat un om printre oameni si a demonstrat ca nu i s-a urcat faima la cap, nu s-a urcat pe un piedestal unde nu-i mai poti ajunge la nas nici cu prajina etc. Dimpotriva, nu a uitat niciodata de unde a plecat. Lucru ce m-a facut pe mine personal sa-l respect cu atat mai mult!

Povestea acestei intrebari o aveti in live-ul de pe YouTube in care am vorbit despre aceasta experienta si pe care il gasiti AICI!

Inca ceva ce am simtit la Cesar a fost ca atunci cand m-am plimbat cu el a fost autentic, a raspuns deschis la toate intrebarile, nu s-a ascuns dupa deget cu nimic, inclusiv cand l-am intrebat ceva mai personal. It felt like two friends walking together, nu ca o lectie umblatoare, desi a fost si elementul de invatare acolo. Totul a fost cum spune mereu: natural, simple, profound. Nimic de show!

Printre alte plusuri ale cursurilor au fost si oamenii pe care i-am cunoscut, care mai de care mai misto, cu backgrounds care mai de care mai diferite, cu varste dintre cele mai variate, cu experienta mai multa sau mai putina, insa toti deschisi si de la fiecare am avut cate ceva de invatat!

Se intampla si lucruri neasteptate sau iti mai scapa cate ceva chiar daca esti experimentat in ale evenimentelor. One never knows. Si la Fundamentals 1 s-a intamplat o situatie (asta ca tot intreaba oamenii daca am vazut si chestii mai putin bune). Nu e neaparat ceva grav, ci doar poate o circumstanta. Unul dintre Workshops trebuia sa fie despre Sheep Herding. Si a si fost, doar ca a inceput cu stangul si apoi s-a terminat pana la urma bine.

Care a fost faza: acel workshop trebuia sustinut de un tip, cu care Cesar a colaborat mult de-a lungul timpului in ce priveste subiectul oi (l-am vazut si eu in cateva episoade de ale lui Cesar). Insa tipul s-a simtit extraordinar de rau exact in ziua cu Workshop-ul asa ca a trimis-o pe sotia lui si o asistenta de-a lor, ca sa isi onoreze angajamentul. Sotia nu avea atata experienta ca omul in sine, deci desi se descurca cu tipicul cainelui, cu primul care a intrat in tarc (dupa ce ne-a demonstrat cum ar trebui sa arate sheep herding cu proprii ei caini – border collies – ceva frumos, efectiv un dans), cel de mai sus din poza, nu s-a descurcat foarte bine.

Practic cainii cu care am lucrat zilele ce trecusera din Fundamentals 1, au avut ocazia sa faca si asta. Nu toti, cativa insa, care aveau genele necesare au fost adusi sa lucreze si cu oile. Ei bine, l-au adus pe baiatul asta, si au intrebat cine vrea sa intre cu el. Eu pentru ca am vazut ca nu s-a oferit nimeni si pentru ca imi doream demult sa vad un caine lucrand asta, m-am oferit evident! Insa am vazut de cand l-au adus si era in afara tarcului ca era ultra hyped la vederea oilor. Mi-am dat seama din start ca va fi prea mult pentru oi. Insa daca nimeni nu a zis nimic, am intrat cu el, crezand ca stiu ei mai bine. Si daca ei nu stiu, stie doamna (la momentul respectiv nu stiam povestea cu sotul). Zis si facut, intrat cat de ok s-a putut, dat turul tarcului, oprit la o distanta considerabila de oi si de doamna, si asteptam sa se calmeze cainele.

Doamna zice: „Da-i drumul!”.

Eu zic: „Sigur?!”

Ea: „DAAA!”

Eu: „Ok…. (in mintea mea era „Your funeral”).

And all Hell broke loose… :))) Glumesc! Nu chiar, dar nici departe nu a fost. Cainele s-a dus mult in prey drive, instinctul de animal took over his genes as an Aussie si a fost foarte intens pe oi, prinzand si nemai dand drumul. Doamna a incercat ea niste tehnici pe partea de stopat, dar cainele era far too gone ca sa raspunda la ele in acea intensitate. Studentii din afara tarcului s-au speriat putin (unii dintre ei), cause it’s hard to watch an animal being attacked. Si mie mi-a fost greu (something gets triggered in me when a weaker animal is attacked by a stronger one, de fata cu mine) sa vad toata scena. Eventually (nu cred sa fi trecut mai mult de 2 minute) au intervenit si trainerii, care au aplanat rapid situatia (aici din nou mi-a fost greu sa nu intervin, de doua ori actually – prima data cand doamna nu se descurca, caci totusi am crezut ca stie ce face si nu se cade sa intervin – cand au inceput sa puna presiune pe spatiul lui si sa-l herduiasca ei practic, iar la un moment dat era sa iasa printr-un gap dintre ei, moment in care am facut un pas catre cu bratele intinse in lateral, pentru a-l bloca, dar apoi m-am retras, din acelasi motiv ca mai sus – mi-am amintit ca eram acolo in calitate de student, nu de trainer). Cainele a fost corectat si dus sa se calmeze langa oile atacate, apoi scos din tarc. Oile au fost ok, doar una era putin muscata de fund, i s-au oferit tratamente pe loc si a fost lasata sa se odihneasca dupa evenimentul respectiv, lucrand doar celelalte cu restul cainilor.

Totusi, situatia evident putea fi evitata daca trainerii nu riscau cu acel caine care era hyped (probabil au crezut ca va intra totusi gena si va intelege dupa ce ii comunica doamna ca nu e ok sa muste – dealtfel se intampla deseori la sheep herding, in primele momente la un caine ce nu a mai facut asta, indiferent de rasa, sa apuce cu gura) si daca doamna ar fi citit mai bine semnalele cainelui. Bottom line is that shit happens at every level, no one is perfect! Restul cainilor ce au intrat in tarc au fost super ok si chiar au facut herding, deci am avut ce sa vedem si invatam! So all’s well when it ends well.

Dupa cateva zile de pauza si ragaz, am reintrat in paine cu Fundamentals 2, unde am fost norocoasa sa cunosc si sa ma imprietenesc cu oameni noi, dar si sa ramana o parte dintre cei de la Fundamentals 1, deci am avut cu cine sa stau de vorba, sa schimb idei si normal sa si socializez. Ca idee, Fundamentals 2 este teoretic pentru profesionisti (fie ca vorbim despre oameni ce lucreaza in training/reabilitare, sau ca vorbim despre dog walkers, pet sitters, groomers, rescuers etc), insa au fost printre participanti inclusiv oameni care doar luau in calcul o cariera in aceste domenii si care terminasera Fundamentals 1 fie in 2025, fie in anii anteriori (practic acum 3-5 ani) si abia asteptau un Fundamentals 2 (au fost oameni ce au venit tocmai din Japonia sau din Malaysia pentru asta).

Fundamentals 2 a fost axat mai mult pe hands on work si tot ce tine de partea practica a lucrurilor, nu atat de mult pe teorie. Practic nu prea am stat in sala de curs, most of the time am fost cu grupa noastra la una dintre „work stations”. Tura asta l-am avut pe Robert Villaneda ca head trainer, o bomboana de om (and I say that with the utmost respect)! Dealtfel si Steve Del Savio, la Fun 1, a fost super, a raspuns la toate intrebarile mele, m-a tras de maneca asa cum l-am rugat cand am gresit ceva, mi-a dat tot felul de challenges, ca toti trainerii de acolo sub o forma sau alta (mai putin Todd cu care am avut cel mai putin timp, el fiind un fel de mana dreapta a lui Cesar si destul de cut throat, in ce priveste modul in care trebuie facute lucrurile, se vede aici si ucenicia lui sub Linn Boyke, he has no time for bullshit), care au vazut ca am ceva experienta dupa primele zile de curs, mi-au tot aruncat curve balls sa vada ce pot. Mi-am primit si laudele aferente, dar mi s-a pus in vedere si unde mai am de imbunatatit.

Tot la Fundamentals 2 am avut de pregatit si teme pentru curs, anume un speech despre influenta Fun1 in viata noastra (pe care nu am putut sa-l pregatesc de acasa, caci nu trecusem prin eveniment atunci) si un video cu o situatie unde nu stim sigur what the best course of action is. Si ambele teme trebuiau prezentate de fata cu si analizate de catre Cesar. The pressure was real!

Lucrul cel mai fain din punctul meu de vedere in ce priveste Fundamentals 2 a fost faptul ca ai ocazia sa lucrezi si cu alte animale si sa analizezi atat energia ta, cat si a cainelui, cat si a celuilalt animal. E ceva foarte profund instinctual si fara a fi pus exact in exact circumstanta de genul asta, nu prea ai cum sa-l experimentezi.

Ce a fost foarte interesant la Fun 2 fata de 1 a fost faptul ca daca la Fundamentals 1 ne-am ales fiecare unde am vrut sa stam (si eu am ales mereu front seat, in primul rand sa ma asigur ca vad bine ce se intampla, in al doilea rand pentru ca am invatat inca din Herbalife sa stai mereu aproape de greatness, daca ai ocazia sa stai langa cineva care a obtinut ce vrei tu, chiar si doar prin simpla apropiere fizica, then do it). La Fun 2, locurile ne-au fost desemnate, iar din cate am observat eu, pe cei ce fusesem la Fun 1 de anul asta, ne-au asezat pe ultimele locuri din sala, iar pe cei care au revenit dupa mai mult timp, i-au asezat mai in fata. Initial I frowned upon that decision, dupa care spre finalul primei zile cand a venit timpul speech-urilor si a analizei videoclipurilor, am vazut ca echipa tehnica aduce un scaun pe care scria El Jefe pe care il pozitioneaza fix langa mine & I turned that frown upside down instantly. :))) Who knew Cesar would stay next to me every day at the end of the day. That was a cool little suprise the Universe had for me!

O alta diferentiere intre Fundamentals 1 & 2 este ca la Fun 1 se accepta maxim 50 de participanti, pe cand la Fun 2 numarul maxim de participanti este de 35. Astfel ai mai mult timp cu trainerii si cu Cesar inclusiv! Inca un lucru important este ca de-a lungul celor doua cursuri, am putut sa-mi raspund la toate intrebarile pe care le aveam de ani de zile (da, aveam o lista de intrebari pentru Cesar pe care le-am adunat de-a lungul anilor) si inca si la unele pe care nici nu stiam ca le am. Deci pe langa timpul petrecut cu Cesar in plimbare, am putut mereu sa punem intrebari vis-a-vis de ce se discuta in acel moment sau cand se intreba de pe scena daca exista questions. Si cine credeti ca a pus efectiv cele mai multe intrebari atat la Fun 1 cat si la Fun 2?

Yours truly of course! 🙂 La un moment dat prin ultimele zile de Fun 2 ma si gandeam cand o sa zica Cesar ca enough is enough si sa termin cu toate intrebarile :)) Glumesc, but not quite. Dar ceva ce mi-a placut mult si a fost pus in vedere de la Welcome de la Fun 1 a fost urmatoarea chestie: „Ask questions, don’t tell stories! The story is about you, the questions can help others too!”

It's hard-ish for me to speak in public either or, but to have to speak in front of 40+ people AND Cesar, when you know his stage presence & experience in public speaking, is something different! They wanted us to step out of our comfort zones with this asignment and do something hard si that the rest will feel fairly easy. Si nu au gresit, chiar a fost ceva fain (after the fact)!

Nu stiu daca ati observat pana aici dar singurele momente cand am avut emotii au fost la Fundamentals 2, nu la Fundamentals 1 (chiar daca acolo a fost pack walk-ul cu Cesar). Pentru ca au fost mult mai multe provocari la Fun 2! Chiar a fost un fel de a ne trece prin toate situatiile posibile sa se asigure ca stim ce avem de facut in most cases. Si de asta nu puteai trece prin Fun 2 fara sa ai o intelegere destul de ampla asupra a ce inseamna energie, leash handling, pozitiile haitei etc.

Daca este ceva ce am auzit repetitiv la TCW a fost importanta perioadei de puppy si cum nu ar exista probleme comportamentale (sau ma rog intr-un numar infim) daca puiul ar fi in primul rand ales corect, apoi crescut corect! Asadar voi lasa AICI inca odata articolul pe tema Start It Right, poate va ajunge la cine trebuie (it cannot be stressed enough).

Inca ceva interesant/important, este ca au facut ce au facut si parca s-au vorbit oamenii de acolo sa-mi dea cei mai mari caini mie (nu prea erau caini de talie mare, dar si aia care au fost, au stat mai mult pe la mine)! 🙂 Pentru mine a fost o provocare frumoasa sa fiu si gentila dar si sa pun suficienta presiune acolo unde era necesar. De asemenea, si aici la grooming station, a fost ceva nou pentru mine caci nu am folosit niciodata echipamentele tipice de salon. Dar ce a fost fain si Cesar din nou a admirat, a fost ca m-am folosit de ce mi-a aratat cainele, iar in acest caz m-am folosit de faptul ca era entuziasmat sa intre in trailer si l-am lasat sa o ia putin in fata, ca apoi cand am ajuns la cada cu trepte, sa pot sa ii iau doar putin nasul cu un treat si sa-l ghidez cu usurinta inauntru. Am invatat niste pointers foarte faine de la Cesar si legate de partea de grooming, which will help tremendously in future endeavours.

Momentul asta mi-a reglat multe din presiunile pe care mi le puneam pe umeri legate in primul rand de proprii caini, pe care fara sa-mi dau seama ii voiam perfecti (daca ma intrebai nu consideram asta, dar era totul strict rational/teoretic, in practica punand de fapt presiune sa fie fara gres). M-a linistit in asa maniera confirmarea lui Cesar ca am niste caini echilibrati si normali, incat am reusit acasa instant, in prima zi dupa revenire, sa fiu mult mai relaxata vis-a-vis de un anume ritual si de atunci este mult imbunatatit fata de cum era inainte de plecare! Like magic, just because I found the joy in waiting 😉

Ultima ceremonie de final de curs a fost bitter sweet, pentru ca ne-am inchegat atat de mult unii dintre noi, mai ales cei care am fost si la Fun 1 si la Fun 2, incat deja ne era dor unii de altii si nici macar nu plecasem. And no joke I really miss some of these people, cu care in astea 2 saptamani petrecute acolo am trait aventuri, am calatorit impreuna, am fost in trekking, la cumparaturi, la piscina, in Hollywood Hills, la mall, la masa si inclusiv la baute! A fost incredibila toata experienta in sine. Este ceva minunat in a te simti parte dintr-un intreg (a tribe that’s on your vibe) care te intelege, cu care ai ce vorbi si unde gasesti o incurajare sau o admonestare pe buna dreptate daca e cazul, si toate din iubire pentru acelasi lucru – psihologia canina si cainii in sine.

Revin la ideea de walking on the moon, ma intrebam inainte de plecare ce voi face dupa revenire, caci practic asta si inca unul au fost scopurile mele supreme cand am inceput activitatea asta: sa ajung la DPC (inclusiv TCW Fun 1 & 2) si sa fiu cel mai bun dog behaviorist din Romania. Dupa 10 ani l-am atins pe primul. Si credeam ca o sa fiu precum Armstrong si echipajul sau, dupa ce s-au intors de pe luna, si au picat in niste depresii urate ca nu mai gaseau scopuri mai marete decat acela de a pasi pe Luna (granted nici nu prea sunt). Ma gandeam… Now what?!

Dar evident ca mi-am revenit rapid din reverie si am ramas in primul rand cu celalalt scop, anume sa continui sa imi imbunatatesc skill setul astfel incat Yoolia’s Pack sa devina un household name in Romania. Si am mai adaugat un scop listei, anume sa muncesc atat de bine, eficient si productiv incat sa pot reveni la Cesar impreuna si cu Mihai, Robert si pe viitor desigur cu orice alti oameni vom avea in echipa. Si credeti-ma ca este un scop foarte curajos!

And now you know most of the story of Training Cesar’s Way. The information I got there (technical information & so much more) and the juicy bits, will be handed out only to the team & people who come to our Bootcamps for the moment. Si ca sa ne intelegem am luat un caiet si jumatate de notite! Nu pot spune decat ca experienta alaturi de Cesar si echipa cat si familia lui (au fost evident si Andre acolo si chiar si sotia lui Cesar – actuala) au meritat toti banii si as recomanda oricui care vrea sa inteleaga realmente ce inseamna psihologia canina aplicata, nu doar stiintific si din carti/videos, sa mearga la TCW.

Inca o idee de final: din cate stiu in acest moment sunt singurul om din Romania care a participat atat la Fundamentals 1 cat si la Fundamentals 2 (au mai fost persoane de origine romana la TCW, dar care locuiesc in State sau in alte tari, nu au stiut sa-mi spuna exact la fata locului cand am intrebat, dar in orice caz stiu ca au fost 2-3 persoane in anii astia si care nu activeaza in domeniu)! Nu o spun neaparat ca lauda, desi uneori nu strica sa ne si laudam singuri, caci tine sincer de self love, dar o spun cu mandrie caci am muncit pentru asta si mi-am indeplinit un scop major. So congrats to me & to Iulia who had the balls to follow her dreams to the ends of the Earth (quite literally)!

Inchei articolul asta nu cu What Would Dog Do, ci cu asta: