Well, here it goes.

Am conceput blogul asta pt a pune „pe hartie” cateva ganduri legate de psihologia canina si cum vede un dog behaviorist lumea.

E un inceput timid in calatoria mea catre a scrie o carte.

Scopul blogului e unul combinat (ca si limba acestuia care va fi ba engleza, ba romana, dupa cum simt in momentul respectiv), anume sa serveasca la a-mi degreva mintea de anumite idei, concepte, discutii, intamplari cat si a consemna punctul meu de vedere legat de anumite aspecte ale psihologiei canine si dresajului.

Apoi uneori va sevi si pentru eliberarea unor frustrari (venting) sau povestirea unor cazuri.

Va fi un haos frumos din care va invit sa faceti parte si la care sa cugetati cand aveti un moment de liniste.

Cred de asemenea ca va fi un eye – opener in ce priveste perspectiva specialistului (btw I hate that word, nu m-am considerat niciodata unul, desi asta e practic descrierea jobului meu – specialist/expert in psihologie canina si reabilitare comportament).

Nu ma consider unul nu pentru ca nu am know-how-ul necesar sau pentru ca nu stiu ce fac, dimpotriva. Insa din punctul meu de vedere, in momentul in care tu te crezi expert in ceva, nu mai esti deschis la a invata.

Iti blochezi practic deschiderea la a deveni mai bun.

Revenind la ideea blogului, nu voi promite marea cu sarea, pentru acei cativa dintre voi care stiu ca vor astepta cu sufletul la gura postarile. Ele vor veni pe masura timplui si a inspiratiei.

De asemenea, cu toate ca e scris de mine ca founder Yoolia’s Pack, nu il implica direct pe Mihai (sotul si partenerul meu pentru cei care nu il cunosc), ci sunt strict gandurile si ideile mele personale.

Cu siguranta unele povesti/intamplari il vor implica si pe el, insa il exonerez aici si acum, public, de orice afiliere cu ce se va posta aici (mind you ca unele lucruri nu vor fi foarte politically correct sau sensibile in ce priveste audienta).

E foarte probabil ca unele postari sa deranjeze, sa ofenseze sau sa socheze.

Imi asum aceste aspecte. Niciodata adevarul nu a fost usor de digerat & I can be brutally honest, fara filtre de rudenie, prietenie sau client to business priviledge (or even business to business).

Asta nu inseamna nici pe departe ca detin adevarul absolut sau ca sunt infailibila la a gresi, insa unele (multe) lucruri tin de common sense si nu de cine are sau nu dreptate.

Asadar va veni, mai devreme sau mai tarziu si hate. Vor veni si comentarii rautacioase, de la peers sau de la diversi de pe internet. O sa le iau si o sa le gestionez la momentul respectiv asa cum voi sti eu mai bine.

Un lucru pe care il pot garanta este ca aici va fi un safe space pentru a va arata adevarata fata si adevaratele sentimente, fara filtre, caci asta voi face si eu.

Ma veti cunoaste aici poate mai bine decat o veti face in realitate, dat fiind ca nu apucam de multe ori sa interactionam suficient de mult si de relaxat cat sa ne cunoastem ca oameni, asta ca sa nu mai zic de mastile pe care voit sau nevoit le purtam cu to(n)tii.

Aici imi dau voie sa fiu eu. Imi place sa cred ca si in viata de zi cu zi o fac la fel, dar poate din cauza societatii sau a profesionalismului nu pot arata mereu cine sunt exact.

Aici sunt libera sa fiu eu. Si nu, nu un keyboard warrior, cum sunt multi pe internet, cat mai degraba un keyboard saviour, care va salva acea minima farama de realitate (fie ea si cruda) de la a fi uitata/pierduta.

Ah, si va trebui sa aveti rabdare cu mine pana voi invata sa folosesc WordPress. Sunt complet atehnica.

Sunt creativa in multe privinte, am multe idei si concepte, am multe calitati (si chiar mai multe defecte) insa tot ce inseamna site/blog/design/http nu sunt unele dintre ele. So bare with me, I won’t give up on this idea so you don’t give up on me, and stick around, you might just learn a few things.

Poate ati vazut si numele blogului – What Would Dog Do. L-am ales pentru ca mereu mi-am pus intrebarea de-a lungul timpului ce ar face X sau Y, mentori sau persoane pe care le-am respectat si apreciat, in anumite situatii.

Majoritatea oamenilor nu se intreaba ce ar face cainele (un caine, nu neaparat al lor) in diferite situatii. Cum ar reactiona? La ce sau cine s-ar raporta? De ce? You got the idea.

Cainele este din punctul meu de vedere un profesor si cine sa te invete mai bine despre psihologia lor decat ei insisi? Am invatat mai multe de la caini decat de pe Internet sau din carti. Desigur, trebuie sa fii si suficient de deschis incat sa observi si apoi sa te duca mintea putin sa descifrezi corect comportamentul, insa asta este partea a doua.

To be continued…