Vanya

Vanya’s story

/ Yoolia's Pack 2025 / Scrie un comentariu
One of her first events – Halloween Pack Walk 2023

Maine este ziua Vanyei. Implineste 2 ani in data de 4 Iulie 2025. Acum 2 ani venea pe lume practic. Am considerat de cand am aflat ca mama ei a fatat in aceasta data ca a fost un semn de la Univers (data de 4 Iunie fiind cea in care eu cu Mihai ne-am unit destinele). Despre tot procesul alegerii ei cat si despre primele saptamani alaturi de noi am scris AICI.

Azi am decis insa sa va povestesc despre viata alaturi de ea, despre cum a fost si ce am invatat in acesti aproape 2 ani. It’s gonna be a rollercoaster so buckle up! Ah, si voi face putin spam cu poze, caci s-au adunat mii in anii astia, mi-a fost greu sa selectez doar cateva.

Asadar despre viata alaturi de Bullmastiff…Ei bine, nu e ceva despre care pot spune ca aveam vreo idee reala pana sa ma inham la aventura asta, impreuna cu Mihai! Mi-am dorit un molossoid tocmai pentru a ma creste si dezvolta ca si specialist in comportament si psihologie canina. Nu am avut placerea, de-a lungul timpului, sa lucrez cu multi caini de talie foarte mare sau gigant, cum nu am avut ocazia sa lucrez cu bully breeds prea multe. Cred ca ii pot numara pe toti pe degetele de la cele doua maini din dotare, drept urmare I can’t really call that an actual experience. Asadar am vrut sa vad cu ce se mananca, ce este diferit si ce este similar cu alti caini, mai ales ca focusul meu principal a fost mereu cainele si psihologia lui ca si specie, nu atat de mult rasele. Deci am vrut sa vad cum scot un caine dintr-un bully, sub o forma sau alta.

Vanya’s first senior role model – Tigra; Also Vanya’s first trip to Brasov

Si uite asa am pornit in nebunia asta de calatorie cu Vanya. Cu un research pe care il consideram la vremea respectiva destul de bine facut. Si chiar a fost, pentru cat am putut atunci. Am vorbit cu crescatori, am urmarit paginile de social media dedicate, cat si grupurile de rasa. Am studiat carti despre rasa si nu numai, am facut atat cat am putut cu ce am avut. Cu toate astea… Nothing beats time and experience!

Experienta hands on cu Vanya a fost total diferita de cum m-am asteptat cand am luat decizia sa o luam. Cum ziceam mai sus a fost un rollercoaster! Pentru inceput, sa ne intelegem, TOTI cainii pe care eu personal i-am crescut, cu sau fara partener, au fost crescuti dupa aceleasi principii. Fara exceptie! Regulile si structura date de psihologia canina cat si de informatiile si experientele acumulate de-a lungul timpului le-am „turnat” in cainii mei inca din 2009. Asta inseamna practic 1 caine reabilitat in felul acesta si 3 (so far) crescuti de la bun inceput pe aceste principii. Nu pot sa va spun decat ca indiferent cat de consecventa am fost eu pe a ma asigura ca fac totul ca la carte (ma rog, macar in proportie de 95-97%, las loc de eroare in proportie de 3-5% ca nu e nimeni perfect, myself included), rasa fiecaruia dintre caini si-a spus cuvantul, cat si personalitatea fiecaruia indiferent de rasa. Chiar daca toti au crescut sa fie caini echilibrati si membrii buni ai societatii din care fac parte, cu totii sunt/au fost diferiti intre ei.

Asadar Vanya, caci despre ea este vorba, m-a invatat si inca ma invata rabdarea. Multa. Enorm de multa rabdare! Daca ma intrebai acum 7 ani daca Fuki a necesitat rabdare, iti raspundeam ca mi-a scos peri albi si ca a trebuit sa-mi folosesc multe rezerve de rabdare pentru a-l creste. Acum ma uit la vitica noastra si realizez ca nu stiam despre ce vorbeam. Sau ma rog, I thought I knew but I had no idea! 🙂 Cu Fuki a fost usor!

Una dintre primele iesiri la terasa, Fuki i-a servit drept model de caine matur, pe tot parcursul

Da, rabdare! Muuuuulta, multa rabdare! De ce? Ei bine pentru ca desi a avut parte de multa expunere de-a lungul timpului si cum spuneam multa socializare si multa informatie pompata, fata prinde greu. Si lent! Sa nu uitam lent. Si are nevoie de enorm de multa repetitie sa prinda lucrurile. Nu cele simple, precum comenzi. Acelea le-a fluierat din primele 2 luni. Probabil de asta si considera unii oameni ca Bullmastiff-ul este o rasa inteligenta. Pentru ca da, in ce priveste obedienta este soldatelul perfect! Executa comenzile fara sa stea prea mult pe ganduri, e rapida si in a le performa si in a le memora. In schimb in ce priveste chestiile cainesti….acelea ce tin de a fi efectiv caine, de a avea instinctele bine puse la punct, de a analiza anumite situatii, de a se conecta cu omul si a lucra alaturi de el on her own, nu prin comenzi ca robotelul… Nope! If that’s what you’re looking for, then Bullmastiff is not the dog for you!

Asteptarea mea a fost sa „fure” de la Fuki anumite trasaturi de genul, sa invete cum sa fie caine, cum sa se conecteze cu omul si sa-l respecte. She does respect humans, but doesn’t know how to take her queues from us. Am omis practic un lucru esential: genetica si scopul rasei.

Sunt si downsides la a merge doar pe psihologia speciei. Cu timpul si experienta am invatat sa ajung la un echilibru intre a trata cainele ca pe un caine (aka a-l onora in integritatea speciei lui) si a tine cont de rasa si genetica, cat si scopul, acesteia. Asta este un al doilea punct pe care l-am invatat odata cu venirea Vanyei in viata mea!

Vanya & the boarding doggos – a love story

Am invatat sa studiez cu atentie combinatia de rase care a dus la crearea unei alte rase. La ce ma refer? Ei bine Bullmastiff a rezultat ca rasa in urma combinarii Bulldog-ului vechi cu Mastiff-ul Englezesc. La vremea respectiva se dorea imbinarea curajului si fortei Mastiff-ului cu tenacitatea si rezistenta Bulldog-ului. Acum, proportia a fost de aproximativ 60% Mastiff si 40% Bulldog, insa in realitate va zic din experienta ca Vanya arata foarte multe trasaturi ale Bulldog-ului si da, are marimea apropiata de a Mastiff-ului. In mintea mea de atunci, Bulldog-ul cantarea mai putin in genetica ei (mai ales ca vorbim despre tipul vechi de Bulldog) si Mastiff-ul mult mai mult. Ei bine, practic la temperament am un Bulldog mai mare. :))) Exact ceea ce NU mi-am dorit vreodata! Si de aici reiese din nou vorba aceea: Nu ai cainele pe care ti-l doresti ci cainele de care ai nevoie!

Una dintre trasaturile mai fun ale Bulldog-ului (si ale raselor ce au in componenta lor gene de la acesta) este ca nu are nervi senzoriali in zona fetei, respectiv a capului. A fost creat asa pentru a se putea bate parte in parte cu taurul iar daca acesta vine cu capul inainte sa il impunga, Bulldog-ul sa nu simta nimic, hence sa poata lupta pana la moarte. Deci va dati seama ce trasaturi de caracter reies de aici…

Mastiff-ul on the other hand, era masiv si avea rolul de a intimida pe cei ce intrau ilegal pe o proprietate doar prin simpla prezenta! Cred si eu, cand vezi un caine de 75-80 kg (unii pot atinge chiar si 90 kg) ca sta si se uita la tine cu poker face, nu prea iti mai arde de furat…

Bulldog-ul are botul scurt (chiar si cel vechi, cu toate ca era mult mai ok din punct de vedere fizic decat ce vedem azi pe strada), lucru ce nu il face ideal pentru efort fizic sustinut sau inot. Mastiff-ul chiar daca are un corp mladios, picioare lungi si bot lung, din cauza masivitatii nu are o rezistenta extraordinara. Acum eu, in naivitatea mea de atunci (sa nu ii zic straight up ignoranta), am crezut ca Bullmastiff va fi best of both worlds, adica are cele mai faine trasaturi de la ambele rase! Boy, was I wrong… Adica, are si trasaturi faine, insa in acelasi timp, a luat si botul scurt (chiar daca este la jumatate intre Bulldog si Mastiff ca lungime a acestuia) de la Bulldog, si lipsa unei rezistente bune la efort fizic sustinut respectiv inot (acolo Vanya inca nu stie sa dea din picioarele din spate pentru a se sustine la suprafata apei) luate de la ambele rase. Deci aici atentie mare catre ce rasa inclinati! Studiati cu atentie si rasele ce fac parte din mixul genetic al respectivei rase, nu doar rasa in sine. E foarte important aspectul asta si e un lucru pe care pana la Vanya nu il constientizam atat de mult. Inca un lucru de care mi-am dat seama este ca pe masura ce in mixul genetic al unei rase sunt combinate mai multe rase, cu atat este mai indepartata rasa respectiva de a fi caine.

Ritualuri pe care le-a invatat o parte de la noi si apoi prin exemplul haitei

Asta e mai greu de explicat, I’m nevertheless gonna try my best. Ce vreau sa spun: exista rase neschimbate de sute si mii de ani, care nu au fost niciodata altceva decat acea rasa. Exemplu: Basenji, Saluki, Akita Inu, Husky etc sunt rase primitive. Acestea nu s-au transformat prin reproducere selectiva si nu s-au mixat cu alte rase. Ele sunt practic o forma pura a cainelui, care au ramas foarte aproape de instinctualul acestuia (respectiv, extrapoland putin, chiar aproape de lup). Pentru ca din punct de vedere instinctual sunt atat de bine definite, se comporta ca niste caini si atat. As in, tot ce tine de psihologie canina functioneaza extrem de bine la ei. It makes sense to them, prind rapid si te inteleg cumva din priviri. Pentru ei dresajul de obedienta este cumva redundant. E la „si altele”. Pentru ca relatia cu acestia se va construi prin elemente de structura, de comunicare non verbala, de energie, de calm si asertivitate reale.

Ei bine, pe masura ce ne jucam cu genetica acestora si ii mixam cu alte rase si facem combinatii de N luate cate K, atunci ne indepartam de instinctual si cream ceva diferit. Ii spune tot caine, insa pentru a ajunge la instinctualul real al cainelui, acesta are nevoie de multe eforturi.

Revenind la exemplul Vanyei, ea este un mix practic de 2 rase, Bulldog si Mastiff. Instinctualul, dupa cum am povestit mai sus, lasa de dorit. Adica nu este aware de inaltime, nu prea are instinct de conservare, nu analizeaza body language si in general nu analizeaza foarte multe, daca misca ceva ea se duce dupa acel ceva, nu pentru ca are un prey drive mare ci pentru ca atata poate. :))) Si nu, nu fac misto de ea, chiar asta este realitatea. Stiu ca toate astea vin pe liniile celor 2 rase mentionate, caci pentru asta au fost facute: sa nu le pese de propria viata si sa faca orice pentru protectia proprietatii, respectiv a stapanului (ori, in cazul Bulldog-ului, sa nu ii fie frica sa se lupte pana la moarte). Extrapoland insa in convietuirea intr-un camin normal (sau ma rog, poate suntem noi mai anormali asa), este mult mai stressful sa mergi cu ea la munte/mare pentru ca de inaltime nu ii este frica (cum ziceam – 0 instinct de conservare) si nu odata era sa-si rupa picioarele sarind de la inaltimi mari, with no regard for her own safety; iar la mare nu poate sta ca un caine normal care oboseste, la umbra, chill, caci ea daca vede copii, caini sau mingi alergand o ia la goana dupa acestea. Evident asta daca nu are comanda! Ca pe comenzi e top. Nu misca in front! Insa de exemplu Fuki (regardless de varsta, caci asa era si in adolescenta), care este un caine caine, poate lua aceste decizii singur. Poate evalua daca exista o prapastie si trebuie sa aiba grija (nu mi-a stat niciodata inima cu el pe munte, I trust him to make the right decisions), Vanya nu (cu ea nu odata era sa fac preinfarct). La mare e capabil sa analizeze daca e cazul sa se agite dupa un copil care alearga sau nu (in ciuda faptului ca are prey drive mai mare decat ea), Vanya nu.

Astea sunt cateva exemple pentru a va face o idee, nu e neaparat o comparatie sau competitie despre cine este mai fain sau nu. Vanya are atuurile ei pe care Fuki nu le va avea niciodata, ajungem si acolo.

Acum ganditi-va ca sunt rase care au in mixul genetic 4-5-6 alte rase! Nu va imaginati ce e acolo. Cat efort fizic si mental este necesar pentru a-i aduce spre instinctualul de caine si cat management pentru a-i face caini echilibrati! Si vedem astfel de rase la stapanul de rand care nu stie de ce nu se intelege cu Staffie-ul acasa sau pe strada.

Bonus adus de Vanya in vietile noastre – l-a intinerit pe Fuki

Revenind insa la vitica noastra… Da, am invatat multe despre genetica si rase. Practic daca lui Fuki ii ajung 1-1,5 h de plimbare pentru a fi chill & echilibrat ca si caine, Vanyei in splendoarea ei, ii trebuie undeva la 2-2,5 h pentru a obtine acelasi rezultat. Aici vorbim strict de plimbare structurata, fara alte adaugiri. Evident ca timpul acesta se poate scurta utilizand diverse strategii, de la alergat liber la tarc, pana la joaca structurata. Insa pe un baseline de plimbare, asta este diferenta intre ei doi.

Apoi ajungem si la traiul de zi cu zi cu Vanya… Apai aici avem de vorbit nu gluma! In primul rand e improtant sa tinem cont cand ne orientam spre rase foarte mari/gigant, ca mancarea va costa. Personal luam in calcul o crestere cu vreo 25-30% a costului pentru mancare fata de Fuki, dar nu… A fost dublat aproape. Which says a lot! Si asta in conditiile in care we don’t overfeed si Vanya este un caine foarte fit pentru varsta si rasa ei (practic e numai fibra toata). Peste asta, punem la socoteala toppings respectiv raw feeding, pe care noi le asiguram cainilor nostri ca o forma de preventie pe termen lung, asupra sanatatii. Pe langa suplimente naturale si seminte, toate de la Barf Diet (inclusiv treats/biscuits & o parte din chews), Vanya primeste odata pe saptamana fie hrana umeda calitativa, fie oase crude de vita, fie gaturi de curcan. Iar zilnic peste mancarea uscata (boabe de la Orijen) primeste lapte de capra (inmuierea boabelor in el sau apa calduta poate ajuta digestia si poate preveni torsiunea gastrica), leguminoase sau fructe maruntite (ex. morcov/banana) si/sau ou crud (de gaina sau prepelita) ori peste crud (ex. sprot) + ulei de somon peste.

Evident ca toate astea costa. In primul an de viata a avut si supliment pentru articulatii si cresterea armonioasa si de 2 ori pe an face o „cura” cu Aniflexi pret de o luna. Nu mai vorbim despre cornuri si lemne de ros, mostly de la Bully Pet Supplies, cu care printesa se delecteaza si pe care le da gata destul de rapid cu maxilarul si determinarea ei (media este de 2-3 luni per corn, lemnele si radacina de briar au rezistat cu stoicism).

Exemplu de bol intr-o zi oarecare

Daca la mancare sare nota de 1000 lei pentru ambii caini (dar balanta inclinand mai mult spre ea), la veterinar e jale si prapad! 😦 Daca nu aveti un cont de economii special bugetat pentru situatii de urgenta, nu recomand sa va luati Bullmastiff, or any other giant breed for that matter. Poate nu stiati nici voi, asa cum si pentru mine a fost o surpriza, ca la veterinar, cel putin in Romania (insa am o suspiciune ca este la fel si in alte tari), pretul pentru diverse lucruri (de la deparazitare pana la diverse interventii) este per kilogram!

Asadar e una sa ai un caine de 25 kg si cu totul alta poveste sa ai un caine de 50 kg. Exemplu: o sterilizare tipica pentru un caine de talie medie spre mare merge spre 700-1000 lei. Pentru Vanya sterilizarea si tratamentul postoperator s-a ridicat la aproximatuv 3000 lei. Deci o diferenta sesizabila. Cand a tras pe nas o arista am avut din nou de scos din buzunar 2000 lei s.a.m.d. Sa nu mai vorbim ca la fiecare tura de deparazitari intrene + externe + solutii repelente ajungem aproape de 300 lei doar pentru ea. Acum inmultiti asta cu ce putin 8-9 luni pe an si aveti o estimare aproximativa a vietii cu Bullmastiff. 🙂

Acum sa mai pun la socoteala si faptul ca incepem de ceva timp (in speta de cand a crescut la marimea la care va si ramane) sa ne gandim ca trebuie sa schimbam masina. Nu pentru ca nu merge bine mersi, ci pentru ca nu mai are Doru’ Vaporu’ loc… Basically am surghiunit-o in portbagaj momentan, ca sa nu ii termine soldurile si spatele lui Fuki, peste care ajunsese sa stea intinsa. Saracul o accepta si o lasa, dar numai el stie ce-i in sufletul lui de 34 kg cand tabara purcelul de 50 kg peste el…

Deci da, multe costuri, unele asumate altele surpriza, in convietuirea cu animalul acesta minunat!

My (expensive) girl

Au fost insa si surprize placute in viata alaturi de vitel! Una a fost faptul ca nu este atat de dificil de gasit cazari care sa accepte 2 caini mari. So far in astia aproape 2 ani, nu ne-a refuzat nimeni la cazare din acest motiv, aici sau in afara tarii. Oamenii in general observa ca sunt caini calmi si educati si nu au absolut nicio problema sa ne primeasca oriunde de la restaurante pana la unitati de cazare.

Apoi am crezut ca va fi teroarea cartierului din cauza aspectului si marimii. Nimic mai gresit! Majoritatea oamenilor o vad exact asa cum este – a big baby! 😀 M-a bucurat mult ca nu se sperie oamenii de ea pe strada (cu mici exceptii desigur si in general aceia sunt oameni carora le este frica de caini in general, indiferent de aspectul lor) si ca in cadrul sedintelor sau evenimentelor noastre de grup sunt incantati cu totii de cat de lipicioasa este si educata.

Personal sunt recunoscatoare, in ciuda tuturor dezavantajelor date de viata cu un gigant, ca Vanya m-a invatat atatea lectii! Unele le-am enumerat mai sus, altele vin si din alte registre, mai personale, mai aproape de suflet. Spre exemplu Vanya mi-a amintit ce inseamna veselia, pofta de viata, goofyness-ul si relaxarea adevarata. M-a reconectat cu mine insami. Cu copilul interior. Am o iubire aparte pentru ea fata de Fuki. El este cainele sufletului meu si cainele mintii mele. Ea este cainele inimii mele. Cumva Vanya pastreaza o inocenta copilareasca (ce granted, poate fi annoying uneori, caci e tuta efectiv) care imi permite si mie sa-mi aduc la suprafata acea parte a mea. Vanya e precum joaca. Nu mereu ai timp sau chef de ea, insa este necesara sufletului tau si odata ce ai intrat in joc efectiv te infloreste si te deschide!

Vanya si joaca 🙂

Ce sa va mai spun? Vanya a fost cea mai buna alegere pentru haita noastra, a adus si aduce zilnic acea energie happy-go-lucky ce ne lipsea dupa plecarea lui Chilli. Ne ajuta zilnic in cadrul sedintelor, mai ales acolo unde este nevoie de un caine care sa nu ia lucrurile personal (vorba vine). Ne ajuta cu cainii din gazda, pentru a le arata ca e fun aici! Ne ajuta in cadrul evenimentelor cand o putem da pe mana oricui, fara griji ca nu se lasa condusa si ne ajuta in cadrul examenelor unde soldatelul perfect, G.I. Vanya, primeste note maxime.

Inca niste aspecte ce merita mentionate, ce tin de rasa, un fel de fun facts:

  • Bullmastiff nu stie ce este ala spatiu personal! Nu exista acest concept in lumea sa si daca poate sta claie peste gramada cu inca 3-5 caini sau sa stai peste ea in varful patului este extraordinar! Nota: majoritatea cainilor (atentie, caini nu tauri) nu sunt fani ai acestor doua activitati, dimpotriva. Bullmastiff nu stie sa mearga sa miroasa un caine la fund, as dogs do, ci va merge buluc plin de curiozitate si prietenie, direct in fata unui alt caine, fara a se gandi de doua ori la consectinte!
  • Bullmastiff nu stie cat de mare este. Are senzatia ca e o floricica si daca a facut ceva cand era pui, este bine sa te astepti sa faca acel ceva si la full size! Exemplu: daca Vanya se baga pe sub Fuki in curte as a pup, se baga la fel pe sub el si acum, doar ca il ridica de tot de la sol. :))
  • Bullmastiff (si rasele gigant in general) este un fel de cal, adica te poti orienta dupa aspectele comportamentale cat si la cele fizice ale calului si cu el!
  • Oricat l-ai educa si socializa, este doar un caine foarte mare si putin talamb (sa-mi fie cu iertare, nu e peiorativ, e doar o realitate). Pe principiul de desteapta e frumoasa! Iar asta spune totul.
  • In ciuda blanii destul de scurte, are o rezistenta destul de mare la temperaturi scazute, iar daca l-ai acomodat cu ploaia, este absolut unbothered toamna, iarna si primavara. Ca idee, am facut un test in primavara, la inceputul lunii Martie, cand am lasat-o impreuna cu Fuki, sa doarma afara o noapte, in zona Covasna. Temperatura a scazut la aproximativ -4 grade Celsius. She was just fine! Desigur a avut salteaua ei pe care a dormit si o paturica. Insa nu a parut sa fi avut vreo problema cu experienta in sine!
  • La temperaturi ridicate in schimb nu este deloc ok. Din cauza nasului destul de scurt (chiar daca nu pare asa fata de alte rase brahicefalice) nu pare sa se oxigeneze asa cum trebuie si tot ce depaseste 20-25 grade Celsius devine deranjant pentru ea, deci vara (asa cum se preconizeaza a fi de acum inainte) nu este deloc anotimpul ei preferat.
  • Sensibilitate fizica = 0 (adica nu simte aproape nimic, deci daca te bazezi ca iti controlezi fizic cainele de acest gen, you’ve got another thing coming!) Zona ei cea mai sensibila este posteriorul, unde mici senzatii de tip bici au un raspuns instant. Practic functioneaza precum vacile, pe care le mani de la spate cu nuielusa. Singurul control real pe care il poti avea asupra unui caine de genul (daca nu esti culturist ce practica HIIT) este cel mental. Adica ai nevoie sa creezi o relatie de incredere si respect din prima!
  • Sunt caini care nu au neaparat un fearlessness incorporat. Din observatiile noastre, atat la Vanya cat si la altii pe care i-am urmarit in comportament si body language in rastimpul asta, sunt in general caini ce merg in fata pe curiozitate, mai mult decat pe atac, insa datorita marimii impunatoare, a fetei care nu transmite multe indicatii si a instictului de a urmari ceea ce misca, puneau cel mai probabil oamenii pe fuga in trecut, din simpla dorinta de a se juca. :)) Stiu, nu veti vedea asta in prea multe carti sau pe la prea multi crescatori, but I’m telling you…
  • Din punct de vedere al efortului fizic si mental, Bullmastiff a fost creat sa protejeze mosia (care la vremea respectiva in UK era destul de ampla) de catre braconieri ce vanau animalele salbatice din apropierea acesteia. Asta inseamna ca efortul lor fizic era minimal, cu exceptia cazurilor in care aparea un astfel de persona in peisaj, moment in care Bullmastiff-ul tasnea catre individ cu o viteza uluitoare, il dobora si il tintuia la pamant pana cand venea proprietarul sau cel care administra mosia si il gonea, respectiv retinea. Acum, nu prea are nimeni cum sa se puna cu un tanc ce vine in viteza catre tine! E o forta a naturii din punctul asta de vedere. Totusi, trasatura asta pe noi ne-a invatat sa o intelegem pe Vanya, care de exemplu are nevoie odata la ceva timp sa alerge in galop la viteza maxima pentru a elibera acea energie acumulata (in ciuda plimbarilor zilnice si a efortului mental). Daca nu o face, atunci se vede, reiese in comportamentul ei sub o forma sau alta. De asemenea, nu are rezistenta prea mare pe partea de anduranta, caci nu a fost construita pentru asta, ci pentru sprint (think cheetah). Si da, tot trasatura asta iese la suprafata in joaca. Stilul ei este sa alerge si sa tackle the oponent, deci poate darama atat caini cat si oameni, fara a avea vreo intentie rea ci doar pentru ca genetica asta ii dicteaza.
  • Desi Bullmastiff nu a fost facut pentru a musca sau ataca prin muscatura, neavand decat scopul de a imobiliza tresspassers, totusi…cu muscatura sa nu este de glumit! Noi ii mai spunem Vanyei Bonecrusher, caci credem sincer ca are capacitatea ca intr-o singura muscatura intentionala sa rupa osul. Da, atat de puternic ii este maxilarul!
Una din primele iesiri la munte (abia invata sa bea din apele curgatoare)

Vanya este si cainele de care nu stiam ca am nevoie pe alte teme, fata de cea de crestere ca si specialist in psihologie si comportament. Este cainele care m-a facut sa vreau sa stau cu ea in pat! 😉 I know that might sound weird, insa nu am fost niciodata genul de om care sa aiba nevoie sa stea nas in nas cu cainele non stop. I actually value my personal space! In acelasi timp insa, cu toate ca am avut inca dinainte de a stii despre dog psychology caini, niciunul nu a fost mare fan al patului sau canapelei. Iar eu imi satisfaceam dorinta de a le da, respectiv de a primi la randul meu, afectiune in putinele momente in care ii invitam in pat. Ei bine, Vanya a distrus toate tiparele atat ale cainilor dinaintea ei, cat si pe ale mele.

A reusit prin nonsalanta ei in ce priveste spatiul personal, sa ma faca sa-mi placa sa o am alaturi de mine pe canapea! Cum? Simplu. Ma lasa sa o invart pe toate partile, sa-mi sprijin picioarele pe ea, sa ma rezem cu totul de ea si efectiv se vede pe ea cat de mult ii place sa fie acolo cocolosita intre noi si cat de relaxata este si bucuroasa, incat ti-e mai mare dragul sa o chemi alaturi. Practic ma incarc cu placerea ei de a sta pe pat, mai mult decat cu propria-mi placere de a o avea acolo. Si daca este ceva ce ii place mai mult decat sa manance in viata asta, atunci acel lucru este sa stea in pat!

Cu vitelul in pat – her favourite place in the world!

Asta sa nu credeti ca inseamna ca o chemam toata ziua buna ziua in pat. Prima invitatie acolo, conform traditiei, a avut loc cand a implinit 1 an! De cate ori credeti ca a fost chemata de atunci sa vina alaturi de noi? In orice caz mai des decat Fuki care nu este deloc un fan al acestei activitati, si oricat mi-as dori eu sa-l am aproape, ii voi onora particularitatile si preferintele. Daca stau sa le numar cred sa fi fost vreo 10 invitatii in decursul acestor 12 luni. Not great, not terrible! Do I have any regrets? Cum zicea meme cu tatuajul: NO RAGRETS!

Ne-am incarcat ambele cu atata iubire si energie pozitiva de la activitatea asta, in egala masura incat nu are rost sa o rarim. In acelasi timp, nu voi exagera niciodata cu asta, pentru ca pot observa cu usurinta ca daca intr-o luna am chemat-o de 2 ori de exemplu, incepe sa cerseasca invitatia. Semnele au fost intotdeauna acolo! 😉

Un lucru insa pe care il apreciez foarte mult la ea, este ca respecta cu strictete regulile casei, in ciuda preferintelor proprii. De exemplu, chiar daca este fomista rau, o putem lasa singura acasa cu acces in tot spatiul (by the way, incepand de maine cusca va fi alegerea ei, nu un requirement), nu intra in bucatarie, unde exista o limitare la prag chiar daca nu exista usa, si unde mancarea pisicilor ii este la indemana si la dispozitie non stop. Un alt exemplu este exact canapeaua. O putem lasa singura in living, fara a fi in cusca si noi sa plecam cateva ore bune de acasa, caci nu se va urca pe canapea fara invitatie!

Acestea sunt exemple de asocieri foarte bine facute, astfel incat sa putem avea incredere in cainele asta cu sau fara supravegherea noastra. Sunt un mare fan al acestor tipuri de asocieri. Care tin de psihologie canina si de structurarea activitatilor din casa si nu atat de mult de dresaj/obedienta. Obedienta te ajuta pana la un punct, dar nu il va ajuta pe caine sa gandeasca pe cont propriu si sa ia decizii sanatoase singur! Si vorbim aici de un caine – vitel care nu prea este caine si care dupa cum explicam la inceput este departe de instinctual.

Primul ei Pet Expo -a reprezentat haita la standul DogPRO

Ajungem si la expunere si socializare si aici voi lasa mai mult imaginile sa vorbeasca, pentru ca sunt extraordinar de multe situatii, exercitii si joculete prin care am trecut-o pe Vanya ca sa ajunga cainele care este astazi!

Caini in gazda de toate felurile, cu care a socializat de mica si pe langa care a invatat sa fie calma si relaxata
Confidence building inca de la primele ei plimbari cu noi si pana in ziua de astazi
Fuki was her original mentor & showed her the rules, boundaries & limitations
Pack walks are a regular thing for her & no dog scares, intimidates or excites her excessively
We traveled as much as possible with her, in Romania mostly – for example this picture was taken at Rasnov fortress
Group sessions are a regular thing, she hepled rehab quite a few dogs so far in these 2 years
Urban agility wherever & whenever we can, no opportunity was missed
Toate anotimpurile au fost utilizate la potentialul maxim pentru aprofundarea socializarii
Toate suprafetele si toate inaltimile au contat
S-a plimbat vitel in pesteri diverse, amenajate sau nu
S-a lasat sa fie caine si sa se bucure in felul ei de natura
S-a lasat sa fie si vitica/purcica atunci cand si-a dorit si s-a putut
A avut chiar luna trecuta si prima ei iesire din tara, la Bratislava si Viena! It was a blast si ea a fost minunata, chiar si cand am lasat-o la hotel singura (ma rog, fara compania noastra, a oamenilor)
Last picture of her, with our latest Start It Right puppy! The legacy goes on!

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Nah, just kidding. But seriously now… Iubesc cainele asta cu toate celulele mele si nu regret nicio secunda decizia de a o lua. In acelasi timp, nu stiu daca mi-as mai lua vreodata un molossoid si in speta un gigant. Unul dintre principalele motive este cresterea extraordinar de grea si lenta. Dureaza o vesnicie sa poti face activitati mai intense cu ei si la fel sa poti de exemplu sa ii sterilizezi/castrezi (daca la Fuki am facut pasul asta odata cu implinirea varstei de 8 luni, la ea a trebuit sa asteptam pana la 1,5 ani si evident ca intre timp a trecut si printr-o tura de calduri – the horror, THE HORROR!!!).

Este un caine potrivit pentru un incepator? In principiu da, prin prisma faptului ca ii place sa lucreze pentru om, sa execute comenzi si nu trebuie consumat foarte mult (she can lay all day somewhere, especially if that place is cosy/soft). In acelasi timp, daca nu esti un om ferm si hotarat, atunci nu as recomanda. Ai o casa cu curte ampla, fara prea multi copaci/obstacole? Poti merge pe un Bullmastiff cu conditia sa iesi cu el macar de 4 ori pe saptamana in plimbari si sa ii oferi o socializare corecta. Ai apartament de 2 camere sau garsoniera? Desi cuvintele astea vin de la o persoana ce a convietuit inclusiv cu haite de caini in garsoniera si nu a avut probleme, iar acum stau la 3 camere, trebuie sa recunosc ca Bullmastiff nu este potrivit (si in general rasele gigante) pentru apartament. Cu exceptia cazului in care ai un open space cu o suprafata relativ mare (de la 35 mp/camera in sus). Am descoperit asta the hard way, caci mereu cand auzeam ca ai nevoie de curte pentru a convietui cu caini de talie mare, mi se ridica parul de pe cap.

Timpul si experienta insa au demonstrat ca nu e numai despre a avea un caine calm in casa, pentru ca l-ai consumat fizic si mental, ci si despre Doru’ Vaporu’ care nu are loc sa se intoarca de 2 ori, ca darama tot in calea ei sau da din coada si sparge TV-ul! :))) Deci da, e nevoie de spatiu. Amplu!

Asadar acestea sunt o buna parte din observatiile mele de-a lungul acestor 2 ani cu Vanya. La multi ani, curvistina noastra! May they be blessed with all the peace, joy, freedom & experiences that we can conjur up for you. May you be with us for the longest time possible (rooting for 13 years) & with no vet visits (except for the regular checkups)!

Love you to bits, Goddess Belonging to the Forest 🙂

Start It Right & Vanya

/ Yoolia's Pack 2025 / 2 comentarii
Vanya at 1,5 months

Am vrut de ceva timp sa scriu despre Start It Right sau ce inseamna primii pasi in viata alaturi de caine si a cainelui alaturi de tine.

Sunt mai multe motive pentru care voiam sa abordez tema asta:

  • Vin Sarbatorile si statistic vorbind va fi o explozie, ca in fiecare an, de oameni ce vor darui sau vor primi in dar un caine (sau animalut de orice fel)
  • Oamenii chiar nu sunt constienti ca exista un serviciu de genul Start It Right pe piata (adica daca tot vrei sa faci un cadou special si care sa „dureze” in timp, decat sa-i oferi persoanei dragi un suflet viu, mai bine ii oferi posibilitatea sa lucreze cu oameni ca noi, care sunt specializati in domeniu, si care o pot ajuta sa isi aleaga exact cainele de care are nevoie astfel incat lucrurile sa mearga ca unse in ce priveste viata lor impreuna)
  • S-au aliniat planetele si a venit Vanya in viata noastra

Asadar le vom lua pe rand, punctand fiecare element in parte!

  1. Daruirea unui caine/animalut cadou de Sarbatori.

PLEASE DON’T DO THAT!

Un caine (si un animal in general) este o responsabilitate mult prea mare ca sa fie o surpriza for an unexpecting relative or friend! Ganditi-va ca nu este doar o distractie de moment sau o jucarie de plus umblatoare care sa-l tina ocupat pe cel mic pret de cateva zile. Mai mult, este si o responsabilitate (cu un sentiment de vinovatie atasat in caz de refuz) plasata pe umerii respectivei persoane!

De asemenea, NU OFERITI CADOU CAINI COPIILOR MAI MICI DE 10 ANI! Nu sunt inca nici capabili sa aiba grija de ei si nici sa isi asume responsabilitati atat de mari! Indiferent cat v-ati putea dori sa va indepliniti voi, ca adulti, anumite nevoi din copilaria proprie, oferindu-le ceea ce nu ati avut voi copiilor vostri, nu este aceasta cea mai buna varianta. Toata responsabilitatea si timpul necesar educarii si cresterii cainelui (care nu difera cu mult din punct de vedere al costurilor de orice fel – timp/bani – fata de cea a cresterii unui copil) vor pica tot pe umerii vostri, indiferent de promisiunile copiilor vostri ca vor avea grija.

Am vazut mult prea multi caini cedati altor familii sau mai rau, la adaposturi, pentru ca s-au plictisit copiii de ei, pentru ca parintii nu mai au timp sa se ocupe, caci copiii au zis ca o vor face dar nu au facut-o, pentru ca nu se gandeau ca necesita atata timp etc.

Please refrain! Respirati de 5 ori si think twice dupa cum zicea Celine Dion.

2. Start It Right!

Dupa cum ziceam, daca va ganditi serios ca este momentul sa va faceti cadou voua insiva un caine de Craciun, sau familiei ori cuiva drag, atunci o solutie mult mai sigura ca lucrurile nu vor deraia la prima adiere de vant este sa va orientati catre un serviciu de tip Start It Right (si sa va oferiti voua sau celor dragi acest serviciu drept cadou, mai degraba decat a va avanta direct catre un suflet, dintr-o decizie pur emotionala).

Cum poate ajuta un astfel de serviciu? Simplu! Un specialist (in cazul nostru chiar 2 – eu si Mihai) va va lua frumos de manuta si va sta cu voi si cu toata familia sau, daca este vorba despre o persoana draga, cu acea persoana, la masa si vom dedica o zi intreaga analizarii stilului vostru de viata, a energiei (atat fizica, cat si atitudinea) fiecarui membru al familiei, a conditiilor de viata in care urmeaza sa fie adus cainele, a timpului fiecarui membru al familiei in parte, a programului dupa care functioneaza fiecare membru individual al familiei, cat si familia as a whole etc.

Vom comanda sau pune pe lista toate cele necesare din punct de vedere tehnic si calitativ convietuirii cu cainele. Vom gandi locurile unde are acces in spatiul de convietuire si cand, vom stabili de comun acord responsabilitatile fiecarui membru al familiei cu cainele si ce vom face in diferite scenarii ce pot aparea in viata. Ne vom lua atata timp cat este necesar pentru ca toate lucrurile sa fie bine puse la punct.

Daca viitorul membru patruped al familiei nu este primul, adica daca in casa mai exista alte animalute (caini/pisici in speta), vom analiza si evalua inclusiv energiile lor si va vom da teme de lucru pentru ca ele sa fie ok cu blanosul ce urmeaza sa se alature familiei. Ne vom asigura ca TOTI membrii familiei (umani sau patrupezi) sunt luati in considerare inainte de a aduce o alta energie in mediu.

Vom hotari impreuna daca ceea ce se potriveste in mixul vostru familial este un pui, un adolescent, un caine matur sau un senior (in functie si de ceea ce va doriti cu totii). Vom stabili daca va fi un caine de rasa (cu pedigree) sau un metis (din nou luand in considerare dorintele voastre). Vom stabili, daca se doreste un caine de rasa, ce rasa dintre cele dorite se potriveste familiei/individului (daca vorbim despre o singura persoana) sau daca deja sunteti setati pe o rasa anume, va vom da din cunostintele noastre legate de acea rasa si va vom recomanda diverse carti/articole/video/documentare/site-uri/pagini social media de urmarit, asfel incat sa fiti asumati in decizia luata si sa stiti cu ce caine urmeaza sa convietuiti.

Veti avea apoi o saptamana la dispozitie pentru a va asigura ca puneti in aplicare totul, comandati toate cele necesare si va documentati pe toate directiile in care veti primi teme (inclusiv ca le aplicati in practica).

Dupa o saptamana, timp in care si noi ne vom face temele in ce priveste noul catel, vom dedica o zi sa mergem in vizite diverse.

Daca decizia este catre un caine de rasa, vom vizita canise (fie fizic, fie online), vom discuta cu crescatori, vom socializa cu oameni ce detin caini din acea rasa, din grupul nostru de clienti si nu numai (pentru a vedea si indivizi adulti din rasa respectiva, cat si pui, adolescenti sau seniori) si pentru ca intre timp noi ne vom fi interesat de cuiburi cu pui disponibili din acea rasa, vom merge sa alegem un pui/caine (depinzand de dorintele ce tin de varsta).

Alegerea va fi facuta de comun acord (va vom ghida in a alege energia potrivita pentru voi ca si familie). Alegerea nu inseamna ca veti si pleca alaturi de el acasa! Veti rezerva puiul/cainele si veti dormi peste noapte cu decizia luata, pentru a ne asigura ca este una buna si potrivita pentru voi 100%.

Daca decizia este sa adoptati, atunci vom dedica ziua respectiva pentru a vizita 1-3 adaposturi (sau daca aveti vreunul pe care va doriti sa il sprijiniti vom merge la acela) si a interactiona cu o serie de caini. Vom alege 2-3, de comun acord, pe care sa ii trecem mai departe prin cateva teste, sa le vedem personalitatea (atat cat poate fi vazuta in circumstantele date). Vom alege unul singur, impreuna, pe care il vom „rezerva” si nu vom pleca cu el acasa. We will sleep on it also, sa ne asiguram ca toata lumea e multumita cu decizia luata 100%.

In functie de situatie, fie vom merge a doua zi si vom lua catelul, in ambele situatii (cumparare/adoptie), fie vom mai astepta, dupa cum dicteaza circumstantele. In orice caz, in decurs de maxim o saptamana, vom merge din nou impreuna si vom dedica o zi acomodarii cainelui cu familia, in noul spatiu, cu celelalte animalute din spatiu etc.

Ne vom asigura ca la finalul zilei respective veti stii exact ce aveti de facut in fiecare zi pentru a avea un caine echilibrat si o relatie frumoasa pe tot parcursul vietii voastre impreuna!

Veti avea acces la noi evident, dar si la diverse resurse pentru a studia constant si a va aprofunda cunostintele in ce priveste psihologia canina, acces la evenimente de grup si diverse promotii.

Practic ne vom asigura (cat tine de noi bineinteles) ca niciodata nu veti avea nevoie de reabilitare a comportamentului cainelui!

Nu-i asa ca suna extraordinar de bine si ca te intrebi acum de ce nu exista un astfel de serviciu cand ti-ai luat tu caine? Sau ca l-ai recomanda oricui ar vrea sa-si ia un caine dar nu stie de unde s-o apuce (poate chiar si daca stie de fapt)?

Ei bine el exista! Si personal cred cu tarie ca daca oamenii ar primi un astfel de cadou de Craciun vs un animal in carne si oase, ar scadea radical rata de abandonuri aparute in general dupa trecerea sarbatorilor si chiar overall.

De Craciun fii mai bun si ofera know-how! 🙂

3. Planete aliniate si Vanya:

Acum haideti sa vorbim despre Vanya (be advised, there’s gonna be a photo dump)!

Prima poza din articol este una dintre primele ei poze clare, restul sunt mai mult videos in care este destul de greu sa o distingi pe ea de fratele ei colorat relativ la fel.

Care este povestea Vanyei? Ei bine, dragii babei, asezati-va pe langa semineu caci va dura putin. Luati-va ceaiul cu iz de scortisoara si faceti-va comozi la lectura!

Mihai la prima interactiune fizica alaturi de Vanya si fratii/surorile de cuib (in fundal este si mama lor, in dreapta)

Povestea Vanyei incepe in urma cu multi ani, cand am decis sa notez intr-o lista toate rasele de caini cu care m-as vedea la plimbare si convietuind. Una dintre aceste rase era Bullmastiff (unul dintre motive fiind ca dintre rasele molossoide si falcoase, era cel care lasa cele mai putine bale – nicidecum deloc insa)!

I always had it in the back of my mind ca dupa Akita va veni Bullmastiff. Nu stiam exact cand pentru ca depindea de multi factori, printre care eventual si sa am propria locuinta, nu sa stau in chirie, caci mai greu cu 2 caini talie mare respectiv gigant astfel.

Meanwhile, a venit Mihai in viata mea, long story short, circumstantele s-au schimbat, Fuki era la varsta potrivita sa fie un exemplu pentru un pui, noi doi ca si cuplu eram pregatiti sa ne asumam un pui inca din 2021, iar stilul de viata o permitea de asemenea. A trebuit sa mai asteptam putin pentru a termina tot ce tinea de nunta noastra in 3 acte si pelerinajul pe Camino de Santiago.

Practic din Noiembrie 2022 erau toate asezate, mai lipsea doar sa intram in legatura cu un crescator legitim, pe care eu personal il urmaream de vreo 4-5 ani in social media, caci venea highly recommended si de catre alti crescatori legitimi si buni din Romania – Andrei Tenu.

Asa ca la finalul lui 2022 am mers sa vizitam canisa, sa discutam cu dansul despre Bullmastiff ca rasa, sa ne zica pro’s and con’s, sa il descoasem legat de viitoarele cuiburi si sa ne cunoastem ca oameni. Ne-a placut foarte mult si am avut chimie, iar cainii lui erau incredibili atat in fenotip cat si in temperament. Ne-a picat cu tronc o catea pe care urma sa o monteze in 2023, care era brindle (avem un soft spot si noi ca suntem oameni la aceasta culoare) si avea un temperament exceptional (this will be important later in the story). A fost de altfel prima data cand am interactionat fizic cu rasa, deci un imprint in mintea mea/noastra!

Am tinut legatura cu omul si fara sa devin deranjanta (sper), mai aruncam pastila puilor cand si cand. Am descoperit ca se pregatea o monta cu un sire campion din UK si eram cu sufletul la gura sa vina anuntul confirmarii montei!

Intre timp in primavara am fost sa o cunoastem si vizitam si pe Katarina, un trainer din Germania care are la randul ei, nu unul, nu doi, ci 3 Bullmastiffs ai ei. Unul dintre ei, Bonsai, mascul brindle (see how that kept popping up), ne-a furat inimile si toti 3 erau incredibili ca temperamente! Asadar am vazut si cum arata un Bullmastiff educat.

Din pacate dupa niste luni bune, acesta intarzia sa apara. Asadar am mai aruncat o intrebare numai ca sa aflu ca din pacate monta nu va mai avea loc din cauza unor schimbari personale majore in viata lui Andrei. Dissapointing was an understatement! Asta am aflat undeva pe la finalul lui Mai 2023. Noi fiind gata de a avea puiul si cu totul asezat in sensul asta (de la mediu si stil de viata, la financiar, la emotional etc). Insa solutia salvatoare a venit tot de la Andrei – facuse o monta de curand cu masculul lui brindle – Pike!

Pike ne cazuse si el cu tronc la vizita initiala, caci si el era ditamai animalul si brindle. Asadar am vazut luminita de la capatul tunelului – timing-ul era potrivit si noi puteam sa ne bucuram de un pui dintr-o monta legitima si genetic sa fim incredintati ca lucrurile stau bine, bine de tot, stiind ca Andrei este un crescator setat pe conservarea rasei sale si care face toate testele posibile pentru a se asigura ca nu ies pui cu probleme (evident dupa cum o fi si norocul cu genele recesive) din montele sale.

Ne-a lasat contactul lui Marko Garri, crescatorul ce detinea femela cu care Pike a avut monta, care locuieste in Serbia. Evident ca in urmatoarea clipa i-am scris si astfel am continuat conversatiile cu acesta, care a fost foarte deschis si mi-a raspuns la toate intrebarile posibile (primul semn al unui crescator bun – e disponibil sa raspunda la intrebari la modul cel mai sincer). Spun „mi-a” pentru ca trebuie sa recunosc ca legatura cu ambii crescatori, cu Katarina, cat si tot procesul a fost sub o forma sau alta mai mult sub egida mea, consultandu-ma cu Mihai insa pe tot parcursul procesului, normal. Eu sunt de obicei cea care isi face research-ul si isi „baga coada” in toate relatiile cu toti oamenii din domeniul nostru, sub o forma sau alta, Mihai fiind cel care apoi ma ajuta si sprijina, ori imi este suport, in a pune planurile in aplicare. We work best together, one without the other would be much harder.

Asadar am primit toate testele pe care femela sa le avea pe parte de sanatate, toate titlurile pe care le avea in diversele expozitii nationale si internationale si raspunsuri la orice alte intrebari i-am adresat. La nici o luna dupa ce am intrat in contact, intr-o seara de Iulie fatidica (zic asta pentru ca vestea a venit pe data de 4 Iulie – seara, data de 4 fiind si data la care in fiecare luna noi ne sarbatorim inaintarea cu cate o luna in relatia noastra), am primit vestea fatarii cuibului V al Helenei (asa o cheama pe mama Vanyei)!

Erau 5 pui sanatosi, dintre care 3 femele si 2 masculi (cate o femela din fiecare culoare din standardul rasei – brindle, fawn, red si un mascul red si unul fawn). Evident ca ne-au tresarit sufletele si ca, fiind oameni si noi, repet, ne-au picat ochii pe femela brindle (the underlying story being that Mihai was always joking around that we’ll have a brindle female, cause the one from Andrei settled into our souls).

Am luat-o si ca pe un semn, cu toate ca eu mereu ziceam „hai sa nu ne precipitam nici pe femela, nici pe aspect pana nu le vedem energia pe parcurs”. Ziceam asta, insa trebuie sa recunosc ca undeva in adancul sufletului imi doream sa fie potrivita respectiva femela si ca energie. Ce ti-e si cu asocierile astea si cu imprintul emotional, oricat ai fi tu de rational si cu gandire critica, tot te „atinge” putin si te duce slightly in directia emotionala a lucrurilor.

Marko ne-a tinut la curent constant cu evolutia cuibului, nu a solicitat rezervare in avans (lucru rar intalnit intre crescatori) si nu a zis niciodata Nu la nicio solicitare din partea noastra. Inca din primele zile incepeau puii sa-si arate energia si mici fineturi ale comportamentului (se putea observa care se lupta cel mai mult pentru tzatza, care era mai blegut etc).

Venind videos constant, am putut observa cuibul in toate etapele: prima saptamana, cand puii nu au decat simtul mirosului si cel tactil; a doua saptamana cand incep sa deschida ochii si sa observe mediul, mama, fratii etc; a treia saptamana cand apare auzul, si incep sa perceapa sunetele din jur, vocea umana, sunetele pe care le fac mama si fratii samd.

Pentru ca ochii ne cazusera pe femela brindle, am fost putin mai atenti la ea in interactiuni. Am avut ochi pentru toti, dar mai mult pentru ea, trebuie sa recunosc. Energia s-a nimerit ca a fost si una seemingly potrivita pentru ce cautam noi.

A venit apoi si prima luna si apoi usor usor a doua (momentul in care trebuia sa luam o decizie legata de alegrea puiului nostru). Pe langa videos cu interactiunile puilor intre ei, ale lor cu mama si cu oamenii, inclusiv copiii lui, i-am cerut lui Marko sa ne faca un test Volhard pentru toti puii inainte de a lua o decizie, lucru la care din nou a raspuns afirmativ. Ne-am uitat atenti la reactiile tuturor puilor la toti stimulii testului, am vazut si lucruri ce nu ne-au placut, la unii sau la altii, cat si unde erau punctele pozitive ale fiecaruia. Niciunul nu statea prost, nici ca temperamente, nici la diversele teste. Insa noua tot ni s-a parut ca femela brindle le-a cam trecut cu brio si era potrivita ca energie pentru noi (in hindsight cel mai probabil am fost si putin biased).

Asadar am luat decizia impreuna cu Mihai si i-am transmis lui Marko alegerea noastra – femela brindle!

Din nefericire, in exact termenul mentionat de el pentru luarea deciziei, a luat o decizie si un alt crescator cu care el era in legatura, care la randul lui era in discutii pentru un pui din cuib. La o zi dupa ce am comunicat decizia Marko ne-a spus cu multa parere de rau si fiind vizibil pus intr-o situatie incomoda la randul lui, ca respectivul crescator era setat tot pe femela brindle si ca i-a promis prima alegere, nefiind pana la acel moment discutia despre respectiva femela, exact in ziua alegerii s-a sucit si nu era chip sa il intoarca in decizie (ne-a explicat si cum din pacate respectivul crescator, din SUA, avea si ceva influenta in lumea expozitiilor, mai ales in ce priveste rasa, si nu isi dorea probleme din punctul asta de vedere).

I-am inteles perspectiva, cu toate ca ne-a lovit cumva in moalele capului, noi fiind cu ochii de la inceput pe ea si fiind intamplator si cu energia potrivita (sau cel putin asa vazusem la momentul respectiv). Eu eram cu Robert in drum spre o sedinta cand am aflat vestea, Mihai era acasa cu alte treburi. Eu m-am abtinut cu greu sa nu plang cu bocete, iar la sedinta nici acum nu stiu cum de m-am remontat sa am o energie ok pentru cainele si omul cu care urma sa lucram.

Ajunsa acasa, i-am dat vestea lui Mihai. Am avut o decizie grea si apasatoare pentru sufletele noastre de luat! Am plans impreuna, caci l-a afectat si pe el cel putin la fel de tare, i-am aratat toata conversatia cu Marko, a inteles ca am tras cu dintii si cu frumosul si cu uratul si cu toate aptitudinile de negociere pe care le aveam sa ne pastram alegerea. Am contemplat daca sa ne mai luam pui sau nu. Am mai plans o tura. Ne-am si contrat putin in ce priveste rasa, el fiind omul care se adapteaza rapid. Eu fiind cea setata in her ways. Am pus pe masa si in discutie faptul ca ambii ne-am facut research-ul pe aceasta rasa, nu pe alta.

Am mai dat oful afara putin, apoi ne-am remontat, ne-am inteles unul pe celalalt discutand toate alternativele, l-am inteles si pe Marko (care si-a cerut scuze si ne-a facut inclusiv un discount pentru inconvenienta) si am inteles intr-un final lectia pe care Universul a vrut sa ne-o dea: cand iti doresti ceva cu incrancenare, acel ceva va fugi de tine. Surrender, let go of your ego & accept what’s presented to you!

Asa ca putin mai temperati emotional si mai putin investiti in ceva anume, dar contienti ca totusi nu are cum sa nu fie asta rasa pe care sa o avem si nici nu are cum sa nu fie asta momentul pentru ca totul se lega cumva, am mers inainte cu inima deschisa, dupa ce am dormit o noapte asupra gandului si deciziei, si l-am rugat pe Marko a doua zi sa mai faca odata testul Volhard pe ceilalti 4 pui. Voiam sa vedem si evolutia lor de la ultimul test si pana la momentul respectiv si sa luam o decizie de data asta finala.

La al doilea test Vanya a iesit cel mai bine (middle of the pack, not quite strong headed & dominant, but not an easy dog either). Nu am tinut de data asta cont de nimic altceva decat efectiv energia fiecaruia si rezultatele testului, pe langa cele mentionate mai sus ca factori in alegere. Asa ca am comunicat decizia lui Marko si a ramas Vanya 100% a noastra!

Ce a fost foarte interesant in tot procesul asta, este ca desi la prima aruncare de privire femela brindle era pentru noi, cumva senzatia (uitandu-ma in urma) a fost ca atunci cand ai un crush pe cineva care este tipul tau si fie ca ajungi sa ai o relatie sau nu, la pierderea respectivei persoane simti ca ti s-au innecat toate corabiile, ca apoi sa constati ca nu era cine trebuia in the first place si ca persoana care a venit in locul respectivului/respectivei iti aduce efectiv un sentiment de pace interioara si liniste/calm.

Cam asa a fost senzatia mea dupa ce am luat hotararea sa mergem pe drumul asta cu Vanya. A fost un sentiment de usurare ce a urmat deciziei si o liniste interioara care s-a asezat peste suflete, aducand in urma ei increderea ca am facut alegerea cea mai buna pentru noi, intr-un final.

Am pus mai sus imaginea cu Mihai si ea cu fratii ei. Acela a fost momentul de seal the deal, in sensul ca pe viu, altfel s-au simtit lucrurile, iar Vanya a fost clar alegerea potrivita pentru noi, femela brindle fiind ceva mai pushy si cu mai multa energie (ceea ce ar fi fost mai putin potrivit pentru Fuki, care a fost in tot procesul asta un factor important in luarea unei decizii)!

Am crezut ca ne va afecta intalnirea cu femela brindle, insa eu personal, din nou, m-am simtit exact cum ziceam mai sus, ca atunci cand esti in relatia potrivita pentru tine si te intalnesti pe strada cu fostul crush. You have all the good feelings towards that person, but you are actually grateful you’re not there anymore & that you are where you’re supposed to be & with whom you’re supposed to be with!

Love at first actual sight for Vanya – our Goddess belonging to the forest!

Marko ne-a spus ca cel mai devreme o putem lua la varsta ei de 3 luni, ca sa apuce sa faca imunizarile necesare pentru calatoria peste granita. Asa ca asta am si facut, la 3 zile dupa ce Vanya implinise 3 luni, am facut calatoria catre Serbia.

L-am luat si pe Fuki pentru ca ne si place sa calatorim cu el, voiam sa marcam intr-un mod special aceasta ultima calatorie cu el singur alaturi de noi, sa exploram o capitala europeana impreuna si sa ne fie alaturi in noua etapa a aventurii noastre ca familie!

Cu o zi inainte de deplasarea inapoi catre Romania am fost sa vedem puii, sa-l cunoastem pe Marko si familia lui si sa o cunoastem si pe Helena, mama puilor, caci pe Pike – tatal – deja il stiam si evident ca si pe Vanya pe viu (dovada poza de mai sus). Am vorbit cate-n luna si stele, i-am pus inca niste intrebari legate atat de rasa cat si legat de motivatia lui de a fi crescator de Bullmastiff si am setat ora intalnirii de a doua zi, cea in care urmam sa o si luam pe fata acasa.

Si iata ca a venit si ziua 1, cea in care am luat fata, am batut palma, am semnat actele, achitat banii etc. Si am pornit catre Romania, cu chiu cu vai, cu mai mult vai (pentru ca evident ca Vanya era total necunoscatoare in tot ce inseamna masina si deplasarea cu aceasta), dar asta este o poveste pentru alta data!

Las mai jos in imagini continuarea povestii:

A few moments before lift off – us, Marko & Vanya
Got her in the car with a little struggle! Her gazing for the last time at her former family
A bit anxious because everything is new & different
„I have no clue what is going on”
Starting to calm down after about 45 mins
Totally calm after 1 h
First time in the crate
This new environment is weird, I don’t know what anything is
But these people are not that bad…
This one tastes good :))
They give me all these things to chew that taste nice
And I feel relaxed around them
They take me places
And let me do things on my own
This crate thing is not that bad either
They took me to the vet & I learned there are cats there also, not just home
Starting to learn that I’m a strong independent bitch (quite literally)
They do all these crazy things with me & little by little I gain confidence
They like to take funny selfies too, especially this one!
And these two are my guardian angels!

Motivele pentru care v-am povestit toate astea sunt ca de fapt si de drept, noi am trecut prin Start It Right cu Vanya. Putin mai atipic ce-i drept, pentru ca trebuia sa ne invatam o lectie, insa procesul a fost exact cel pe care il recomandam a fi facut in acest program descris mai sus.

Daca vreti sa vedeti mai multe povesti cu happy end, cum este a Vanyei, spuneti celor din jur de Start It Right daca ii auziti ca vor un caine pentru ei sau altcineva. Sau daca va gandeati sa le oferiti cadou de sarbatori un blanos, poate povestea de mai sus va va ghida sa faceti o reconfigurare a traseului si sa optati pentru un astfel/altfel de cadou.

Daca cunoasteti sau sunteti crescatori deschisi, din nou, este o ocazie extra sa va asigurati ca nu va revin puii in canisa.

Daca cunoasteti sau sunteti ONG, promovati astfel de servicii pentru a nu va trezi cu caini ce revin inapoi in adapost (unii chiar de multe ori)!

Daca ceea ce am povestit mai sus te inspira sau crezi cu adevarat ca este un serviciu care ar putea schimba fata adoptiilor/achizitiilor de caini din Romania, share this blog! Cu cat afla mai multi oameni de astfel de servicii, cu atat, statistic vorbind, le vor accesa o parte dintre ei.

In the end I will quote a fellow trainer, whom I admire very much, Dog Pawfection:

„If you buy a gold fish, you have to feed it.

If you buy a car, you have to get fuel.

If you buy a dog, you have to train it.

Anything you add to your life is going to require more of you.

Stop adding more to your life than you are willing to maintain.”