E o vorba la romani: „Cu rusinea mori de foame”. Tot romanii sunt cei cu cele mai mari si multe rusini, vinovatii si overall sentimente negative. Rusinea si vinovatia insa sunt cele mai grele poveri pentru majoritatea.

Scopul acestui articol este sa „bury a friend” – anume rusinea si fricile in speta!

Intalnesc deseori asta in domeniul meu de activitate, din motive care mai de care mai valide sau invalide (aka ciudate, fara sens).

O lista de „rusini” intalnite:

• Imi pare rau pentru deranj, casa nu e aranjata, nu am apucat sa sterg praful, sunt jucariile copilului insirate etc
• Mi-e rusine sa ies din casa cu cainele caci e spaima cartierului, latra, trage in lesa, nu il pot stapani
• Mi-e rusine sa le zic oamenilor sa nu puna mana pe pui/caine sau sa le zic sa nu isi lase cainele sa vina catre noi
• Mi-e rusine sa cer ajutor (fie la noi, fie altcuiva)
• Mi-e rusine de ce zic oamenii pe strada cand ne vad
• Mi-e rusine sa sun la Politie cand ceva nu e in ordine si ar trebui raportat (aici se imbina cu „ma simt vinovat ca parasc pe cineva”)
• Mi-e rusine sa renunt cand nu mai pot (la fel, merge mana in mana cu „ma simt vinovat/a ca renunt”)
• Mi-e rusine sa nu deranjez cu intrebari, sa imi clarific anumite lucruri
• Mi-e rusine sa spun ce simt, atunci cand simt

Si lista ar putea continua lejer insa ma voi opri momentan aici. Lista de frici nici nu o voi deschide, ca sunt infinite acestea…

Haideti insa sa le dezbatem putin pe cele enumerate mai sus.

1. Rusinea de ce ar putea spune cineva cand intra la tine in casa

Inteleg, evident, ca spatiul intim al oricaruia dintre noi, anume casa noastra, e ceva sacru si acolo ne permitem sa fim noi, fara a ne scuza.

Insa atunci de ce o fac atat de multi atunci cand le trecem pragul?

Un lucru ce e bine sa se inteleaga din start, si este valabil pentru toti profesionistii ce au serviciul de asa natura incat ajung in casele voastre, este ca nu suntem acolo sa va judecam pe voi sau stilul vostru de viata!

Nu venim sa analizam casa, ci modul in care va raportati la caine si el la voi. De asemenea, nu suntem acolo sa judecam aranjarea mobilei, cat praf e pe raft sau ca e TV-ul pe Insula Iubirii sau nu. Suntem acolo sa va sprijinim sa faceti lucrurile mai bine in ce priveste relatia cu cainele si atat!

Desigur, sunt cazuri si cazuri, si le-am vazut pe toate, from slums to riches, nu e nimic nou sub soare pentru noi si nu multe ne mai impresioneaza. Daca faci asta de ceva timp (minim 5 ani) ajungi sa le cam vezi pe toate. Acum, nu zic ca nu observam anumite lucruri, ca vine prin natura activitatii. Eu ca profesionist am nevoie sa fiu atent la tot ce misca in casa respectiva, de la ce carti ai pe raft (daca ai) pana la unde doarme cainele si cate ore. Dar asta nu inseamna ca judec! Atentie!

Haideti sa facem diferenta intre observare si judecare/blamare. Aici se cam rupe filmul la majoritatea oamenilor.

Dau din casa: la noi e foarte probabil ca daca vine cineva in vizita va da de par de caini/pisici cam pe peste tot, fie ca e pe canapea, haine, pe jos, poate si in paharul tau cu apa. It is what it is si e cam imposibil sa nu fie asa cand sunt intre 2-8 suflete pe mp at any given time of the day or night!

Asta inseamna ca nu facem curat? Nu. Cel putin eu sunt a bit of a neat freak si inclin mereu sa fac ordine/curatenie, caci nu pot functiona bine daca nu e casa cat de cat ok. Mihai la randul lui e putin obsessed de praf (care cel putin la noi, in Popesti, cat si la noi in curte, unde avem nisip, e imposibil de evitat). Credeti ca nu stergem praful? Well, poate nu atat de des (nu pentru ca nu am vrea, ci mai degraba pentru ca daca am sta sa stergem si praful zilnic, probabil nu am mai face ce facem, ci am desfasura o activitate noua de servicii de curatenie, caci nu am mai avea timp de altceva). 🙂

Pe jos la noi e mereu fie nisip din blanurile sau de pe labutele cateilor, fie par (care daca nu se aspira sau matura la 2 zile, zici ca nu am facut cu saptamanile curat), fie bale de la bolurile de apa sau apa propriu zisa sau nisip de pe labutele pisicilor (de la litiera). Cu titlu de exemplu, astazi am facut luna curatenie in toata casa. Sunt doar 3 caini si 2 pisici on the premises right now. Cat credeti ca o sa tina? Va zic eu: maxim 24 h (asta e cazul fericit). Ca sa nu mai zic de urme de labute, stropi de noroi (in zilele ploioase) fie pe perdele, fie pe pereti, fie pe jos sau pe noi, most likely. :))

O sa ziceti de ce nu curatam cateii pe labute cand vin de afara. Honestly, din 2 motive: unul este ca preferam sa fie si ei caini pana la capat si al doilea pentru ca ar dura o vesnicie la atatia caini si nici nu ar face mare diferenta (ar reduce cu max 50% urmele).

Deci la noi, cu exceptia cazului in care am angaja o persoana care sa ne faca efectiv curatenie zilnic in casa, nu sunt mari sanse sa gasesti foarte curat, decat daca vii imediat dupa ce am terminat curatenia, which rarely is the case for such a coincidence!

Nu ne este rusine cu asta. Again, it is what it is, asta ne este stilul de viata si facem cat de bine si mult putem cu resursele de timp pe care le avem. Does that make us dirty people? Should we be ashamed of ourselves & our house?

Nu din punctul meu de vedere! Ne asumam acest stil de viata si cine ne trece pragul nu are decat sa accepte acest lucru sau nu si atunci sa nu ne mai viziteze. Dar atata timp cat noi stim ca facem atat de bine cat putem sa fie ok, nu cred ca e cazul sa ne rusinam cu nimic. De asta veti mai si vedea cate un story sau postare pe social media cu nisip pe parchetul nostru sau urme de bale. Cred ca asta doar arata realitatea din teren, sa zic asa.

Daca tu consideri ca ai facut tot ce ai putut mai bine dar casa este nu tocmai bec, atunci ia un pahar de vin sau un ceai si odineste-te 5 min pe canapea. E ok. Nimeni nu te judeca si nici tu nu ar trebui sa o faci!

Stii acele momente cand efectv nu mai poti si zici fuck it, azi nu am rabdare de asta? Just do what you feel like doing at that moment. Si lumea nu va arde pentru ca nu ai dat tu cu mopul azi. 😉

2. Mi-e rusine sa ies din casa cu cainele, e spaima cartierului etc (se leaga si cu „Mi-e rusine ce zice lumea de el/noi cand il/ne vede”)

Aici din nou esti in mintea ta mult si prejudeci atat oamenii cat si cainele. Iesi din mintea ta si stai putin si analizeaza rational, mai ales daca ai inceput deja sa lucrezi cu cainele tau la reabilitare/educare. De ce iti pasa de ce ar spune oamenii respectivi? Te-ai gandit ca poate chiar empatizeaza cu tine ca au si ei acasa un specimen similar? Poate se uita la tine cu apreciere ca iti tii cainele in lesa si faci ce poti sa nu ajunga la cainele lor sau chiar la ei. Poate doar te-au observat sau au fost surprinsi cand ai aparut dupa colt. Poate, poate, poate… Sunt atatea posibilitati neutre sau chiar pozitive, incat nu are sens sa te duci direct strict la cele negative!

Genul asta de rusine o gasesc a fi cea mai nociva, caci tine atat omul cat si cainele intr-un cerc vicios: nu iesi afara ca rade lumea de tine, cainele sta inchis intre pereti (chiar si daca e la curte), se incarca cu energie si frustrare caci nu ii sunt indeplinite nevoile de baza, apoi reactioneaza si mai urat/intens data viitoare cand iesi. Si tot asa…

E dreptul tau sa iesi pe strada, atata timp cat esti in control si ai instrumentele potrivite pe caine, sa lucrezi cu acesta. Fie ca este vorba de a sta la un colt de bloc sa se acomodeze cu lesa, sau ca vorbim despre a astepta sa se calmeze langa un gard unde latra un alt caine. And don’t let anyone tell you otherwise!

Se intampla si asta, sa iasa cineva dintr-o curte, sa va alunge de acolo ca sunteti pe spatiul lui. Ei bine, nu e chiar asa. Atata timp cat nu sprijini gardul, esti pe un trotuar sau strada publica si cainele tau nu face bahaos starnind celalalt caine, ai tot dreptul sa stai linistit si sa astepti sa se calmeze. E de responsabilitatea celui care detine cainele de dupa gard sa isi controleze animalul, nu e vina ta ca respectivul se agita doar pentru ca tu ai trecut cu al tau blanos pe acolo.

Din nou, nu va fie rusine sa va vedeti de treaba voastra in liniste si pace.

De asemenea, daca aveti un caine reactiv, nu va fie rusine sa iesiti cu el afara, la plimbare (preferabil structurata si cu instrumentele potrivite, dupa cum am mai spus – inclusiv botnita unde este cazul). Va reactiona probabil si voi veti adresa reactia, deci voi va faceti datoria de cetateni responsabili. Cui nu-i convine sa-si vada de drum.

De obicei oamenii care au ceva de comentat in astfel de situatii sunt fie cei carora le este frica de caini (si ii inteleg si nu ii blamez nici pe ei, desigur, dar nu e problema voastra asta), fie cei carora nu le plac cainii (si aici din nou, why do you even care?) sau cei care au la randul lor caini ce nu sunt in control sau sunt off leash dar „friendly” si atunci nu inteleg de ce al vostru nu este. Oricare din aceste cazuri ar fi, nu are de ce sa va pese de opinia lor.

Vedeti-va de cainele vostru, de munca voastra cu el si de long term goal pe care il aveti cu el: anume sa devina un caine echilibrat, la care sa va uitati in primul rand voi cu apreciere!

3. Mi-e rusine sa zic NU (fie interactiunilor umane, fie celor canine)

Aici cred ca avem de-a face cu persoanele ce sunt people pleasers, caci nu imi imaginez un introvertit neaos ca ar avea o problema cu asta.

Cainele tau e exact asta: AL TAU! Nu este un bun comun, la care are acces oricine isi doreste asta. Trateaza-l, din punctul asta de vedere, exact cum ai trata un bebelus. Daca acolo nu ai lasa pe oricine sa il atinga, atunci nu ai de ce sa lasi cainele tau sa fie folosit ca un tampon emotional for everyone in need.

E una sa iti socializezi cainele sanatos, sa il scoti in lume sa vada tot felul de oameni, sa interactioneze sub o forma sau alta, sa vada ca oamenii nu sunt scary, insa e cu totul alta sa ii lasi spatiul intim invadat de oricine oricum. Tu decizi care intercatiuni sunt propice pentru el, cat de des, cat de intens, cat de ok e el cu a fi atins etc. Ce a functionat foarte bine la mine, cu Fuki de exemplu, a fost regula 80-20! 80% din timp refuzam, 20% din timp acceptam (in functie de cat de ok e omul sau copilul).

Tot tu decizi si cu ce caini interactioneaza blanosul tau si in ce circumstante! Din nou, la fel ca si la copil, daca pe acela nu il lasi sa se joace chiar cu oricine si oricand (constient fiind ca poate sa se aleaga cu deprinderi nu tocmai ok dupa viziunea si valorile tale), atunci nici cainele nu ar trebui sa interactioneze cu orice caine, in orice fel, la orice ora din zi sau noapte.

Facand asta nu te vei asigura ca ai un caine foarte sociabil, ci dimpotriva, s-ar putea chiar sa ai opusul si anume un caine reactiv fata de alti caini, caci nu te-a vazut niciodata cerandu-i spatiu in fata acestora. Deci refuzati cu incredere si folositi fara rusine fraza magica: E IN DRESAJ, NU ARE VOIE SA INTERACTIONEZE (valabila atat la oameni cat si la caini)! Works every single time!

4. Mi-e rusine sa cer ajutor, sa intreb, sa nu deranjez

Asta ma termina de fiecare data si e asa annoying ca imi vine sa ma dau cu capul de pereti efectiv cand o aud. Din simplul fapt ca sta omul cu intrebarea aia si/sau in greseala aia cu saptamanile, daca nu chiar cu lunile si persevereaza in ea, doar pentru ca nu vrea sa deranjeze.

Efectiv nu are logica pentru mine asta! Adica tu m-ai chemat, sa rezolvi o problema, m-ai platit (chiar si daca am facut doar o evaluare) si apoi stai cu rusinea in brate, sa nu cumva sa deranjezi sau sa te gandesti ca trebuie sa platesti ca sa iti raspund.

Acum don’t get me wrong, sunt unele intrebari la care nu se poate da un raspuns simplu pe Whatsapp sau gasi o solutie de la distanta. Insa sunt destul de rare. Most questions people have are basic & we can easily bring light into darkness in one chat. Mor cate putin in interior cand pana si oameni cu care ne stim demult, avem o relatie long standing, care au adus cainele in gazda, ori au venit la evenimente, ori au abonamente in lucru, stau cu intrebarile nepuse sau le pun pe te miri unde, pentru ca nu vor sa deranjeze… 😦

By all means, bother us with your questions! Promit ca nu o sa incheiem prietenia! :)) That’s what you payed us for! Da, avem un program evident si da, sunt momente in care suntem in vacanta si acestea sunt anuntate mereu. Acum depinde desigur si de la caz la caz, dar niciodata nu am fost deranjati de un om real interesat sa invete si sa faca ce e mai bun pentru cainele sau, iar pentru asta vine catre noi cu intrebari. Never happened!

Sigur, daca ai 25 de intrebari si noi cu toata bunavointa raspundem la 2, 3, 5 iar tu nu ai avut parte decat de o evaluare, e clar ca undeva acolo ai nevoie de hands on work. Si intelegem atunci cand bugetul nu permite asta si raspundem cu drag oricat de mult putem, dar uneori chiar nu se poate doar de la distanta. Asta nu inseamna ca suntem deranjati daca nu ai un abonament in lucru si pui o intrebare. Dimpotriva, asta ne arata ca ai toata bunavointa de a lucra spre reabilitarea sau educarea cainelui tau. Ne creste inima in noi cand vedem asta!

Am mai spus-o si o mai spun: programul nostru se incheie la 21:30 in teren si pana la 22:30 poate mai raspundem la mesajele voastre, insa daca tu ai o problema stringenta la ora 4 dimineata, tu imi poti scrie, fara nicio problema, insa iti voi raspunde cand ma voi trezi, caci telefonul meu va fi pe mod silentios. Asadar cum ai da-o, nu prea ai cum sa ma deranjezi... 😉

5. Mi-e rusine sa sun la Politie cand vad ceva in neregula (aka ma simt vinovat sa parasc pe cineva)

Asta cred eu ca este motivul principal pentru care nu se misca anumite lucruri asa cum ar trebui in tara asta. Anume oamenii au fost atat de traumatizati de toata treaba cu comunismul unde toata lumea dadea in gat pe toata lumea, incat acum sunt scarbiti sa raporteze lucruri ce ar trebui raportate, si nu o fac pur si simplu.

Inteleg ca procedurile la noi si hartogaraia te omoara, insa in acelasi timp, daca eu nu zic/fac nimic, tu nu zici/faci nimic, ala nu zice/nu face nimic, lucrurile nu se vor schimba niciodata.

Asadar haideti sa trecem peste sentimente de vina si rusine si sa ne facem datoria civica cu raspundere si responsabilitate. Esti in parc si te ataca bichon-ul cuiva, iar politia locala taie frunza la caini, mergi pana acolo si trage-i putin de maneca. Esti pe strada si vezi un caine maltratat de niste pustani, suna rapid la 112 si asigura-te ca ajunge Politia Animalelor acolo inainte ca ei sa plece. Ai auzit vecinul ca vrea sa-si monteze metisul ca e frumos si vrea pui? Informeaza-l ca pica sub incidenta legii si ca va fi raportat daca o va face. Si daca in 3 luni vezi ca are pui, pune mana pe telefon si fa-ti datoria de a-l raporta.

Si da, nu suntem in comunism sa-ti parasti vecinii. Dar fara legi aplicate si cu mentalitatea „Lasa ca cine stie ca fac eu monta” nu se va schimba nimic, vor continua sa fie abandonuri peste abandonuri si adaposturi arhipline.

Va spun de acum ca atat eu, cat si echipa, daca auzim sau vedem pe undeva ca al vostru caine, care nu are pedigree si drept de monta (sau chiar si cu ele, daca celalalt caine nu le are) a fost imperecheat si a reiesit o monta ilegala, o vom raporta!

Fara doar sau poate, no excuses si cu nimic personal. Just doing our jobs & being responsible! Si fara rusine, fie ca ne stim de ieri sau de 6 ani. It is a matter of fact & non-negotiable!

6. Mi-e rusine sa renunt cand nu mai pot (aka ma simt vinovat, simt ca am esuat)

Rusinea asta o inteleg cel mai bine, pe ici pe colo am trecut si eu prin ea si uneori recunosc ca inca trec, insa e pentru tine ca om, la fel de nociva ca cea de a spune nu.

Se refera la cazul in care ai facut cat de mult si bine ai putut tu pentru cainele tau, in situatia data. Ai lucrat cat si cum ai putut, uneori cu mai multi specialisti, alteori nu. Ai dedicat cat timp si resurse aveai si totusi nu simti ca poti convietui cu o calitate a vietii decenta, impreuna cu cainele ales. Da, puteai face mai bine si sa alegi mai ok sau sa nu fi luat o decizie emotionala candva. Granted! Insa trecutul nu poate fi schimbat si realitatea prezenta arata ca nu este un match real intre tine si cainele tau. Sunt si astfel de situatii. Te-ai scimbat, ai crescut in relatia cu el, dar el e la un nivel (energetic, genetic si al pozitiei naturale in haita) si tu la un cu totul altul. Iar asta rareori se poate schimba, fara o schimbare radicala a stilului tau de viata.

Uneori se poate face acea schimbare. Alteori chiar nu. Si singura cale ramasa este sa check out or live in misery, both you and the dog.

Personal cred cu tarie ca exista un caine pentru fiecare om, asa cum exista si un partener de viata pentru fiecare om. Acela potrivit manusa pentru el. Si nu e o rusine sa admiti ca nu te potrivesti cu cainele tau. Nepotrivire de caracter.

It takes quite a bit of courage to do that. Desigur, sunt si oameni care se lupta cu morile de vant si traiesc asa cum se poate cu astfel de mismatches, dar la fel ca si in relatiile interumane de aceeasi natura, nu este nimeni truly happy. E doar un compromis ce se face de ambele parti si traim intr-un concubinaj comod, intr-o situatie de comfort incomfortabila. E precum proverbialul cui pe care cainele sta si se vaita, dar nu se misca pentru ca nu il doare chiar atat de tare.

Ei bine, pe unii chiar ii doare si chiar nu pot sa gestioneze eficient anumiti caini. Si atunci renunta. Iar eu personal sustin oricand o astfel de alegere (atentie insa, DOAR dupa ce s-au facut toate eforturile sa se lucreze atat la om cat si la caine si nu mai este nimic de facut), atata timp cat se gaseste un camin mai potrivit pentru cainele respectiv, unde sa infloreasca si sa fie fericit!

La fel si omul, in timp, dupa vindecare, poate sa aleaga fie un animal care are nevoie de el, dar care nu este atat de solicitant si complex in psihologie (ex. pisica), sau sa aleaga sa fie mult mai aware si sa faca o alegere asumata, cantarita foarte bine, studiata si poate chiar sustinuta de un specialist, si sa ia un caine mai potrivit pentru ei.

Nu este insa nimic de blamat in astfel de cazuri. Si nu este o rusine sa accepti infrangerea. Poate duce la multe lucruri bune, de ambele parti.

Nu vorbim insa aici de acele cazuri in care oamenii au luat de Craciun un pui pentru copil si peste 6 luni se trezesc ca de fapt nu au timp de el, nu mai e pui si copilul nu mai e interesat si atunci renuntam la caine. Asta e cu totul altceva, nu sunt si nu voi fi niciodata de acord cu genul asta de abordari ipocrite si efectiv tratarea unui suflet ca pe un obiect la care renunti cand te-ai plictisit de el.

Am patit si eu cu Jinx o situatie similara, sub o forma sau alta, si am povestit despre ea pe larg. De asemenea, de-a lungul carierei in acest domeniu, am patit de maxim 3 ori (that I know of) sa nu reusesc sa ajut un duo om -caine si sa fie necesara o relocare, din cauza nepotrivirii de caracter (unul din acele cazuri este cel actual, postat pe pagina noastra de Facebook).

Chiar si asa, nu o sa bravez si sa zic ca nu le resimt ca pe niste esecuri sub o forma sau alta, ca profesionist. Din simplul fapt ca mereu e acel „dar daca…” ce e un defect profesional. Stiu ca s-a facut tot ce se putea cu situatia data. La fel cum stiu ca omul a facut atat cat a putut. There is no easy way out.

Pe de alta parte, trec relativ usor peste asta cand imi amintesc ca atat Cesar, cat si alti profesionisti au dat de aceste cazuri care nu s-au putut rezolva alaturi de stapanii actuali ai cainilor si s-au cautat alte familii pentru ei. Daca la case mai mari se intampla, atunci nici eu nu sunt Mafalda, sa reusesc sa le rezolv pe toate. E imposibil sa ai procentaj maxim intr-un domeniu unde ai de-a face cu atat de multe variabile.

7. Mi-e rusine sa spun ce simt atunci cand simt

This is the mother of all evil! Emotii reprimate si care rabufnesc de nicaieri cand ti-e lumea mai draga.

In asentiment cu ultimul articol de pe acest blog, intram putin in profunzimea lucrurilor si de ce-ul din spatele celor intamplate. Anume rusinea de a spune ce simti atunci cand simti.

Multe dintre persoanele despre care am discutat in acel articol dar si altele pe langa ele, ar fi fost inca alaturi de noi daca la prima chestie care li s-ar fi parut aiurea la noi sau in comunicarea cu noi, ar fi venit catre noi in privat si ne-ar fi spus simplu si deschis: „bai pe mine m-a deranjat asta, asta si cu asta si modul in care ai pus problema acolo”. Sau sa intrebe: „Mai, mie mi se pare ca acolo nu era necesar x, y sau z. Tu ce zici? Cum vezi lucrurile? De ce ai abordat asa problema?”

Adica… De ce sa nu faci asta, dar sa stai si sa acumulezi sentimentul de nedreptate sau de incorectitudine si apoi sa il reversi asupra noastra din nimic? De ce sa nu comunici, ca de la om la om, macar in privat daca nu fata in fata, mai ales cand ai avut atatea ocazii de-a lungul timpului?

Sincer, imi plac mai mult oamenii care din prima se simt ofensati de ceva (whatever that is) si ies din grupul nostru de clienti de exemplu si nu mai continuam colaborarea. Acolo e clar si simplu: nepotrivire de caracter! 🙂 Ne dam buna ziua pe strada daca ne vedem si recunoastem si ne vedem de vietile noastre.

Insa atunci cand alegi sa stai cu lunile sau chiar anii, mai ales cand te simti abuzat sau oprimat, dar nu zici nimic… Pai sa-mi fie cu iertare, dar iti meriti soarta de victima (poate chiar o imbratisezi sub o forma sau alta).

O stiti pe aia cu copilul care nu plange nu primeste? Sub o forma sau alta se aplica si aici, in comunicarea dintre noi. Daca tie ti-e rusine sa-mi zici in fata ce te deranjeaza, eu nu am cum sa stiu ca te deranjeaza, caci mie probabil mi se pare normal si natural ce fac. E atunci de datoria ta sa vii catre mine si sa-mi spui cum simti si de ce, sa te inteleg cumva. Daca chiar vrei sa o duci mai departe, pui si una doua intrebari, sa vezi de unde vin si eu, ca poate are sens si un motiv comportamentul meu, chiar daca tie iti scapa.

Si uite cum din conflict avem pace si intelegere. Dar asta doar daca trecem peste rusine si bariere de comunicare, frici si alte din astea. Hmmm…parca parca ar merge asta si la nivel macro si politic. Ce-o zice Kissinger de asta?

Anyway, this is just my view on things. Take it with a grain of salt, I don’t own the absolute truth nor does anyone. But hopefully you have a little less shame in your sistem now & a little more attitude!

O sa va las tot cu un citat despre politica, daca tot am incheiat asa apoteotic si in ton cu vremurile:

If one of the parties is shameless, the other one cannot afford to be spineless!

Read that again. 😉