Am ales imaginea de mai sus si subiectul asta in sine, pentru ca este mult de discutat si un subiect on going pentru mult timp de acum inainte. Momentan ne aflam cu totii, cei din Romania, in conjunctura din prima fraza regasita in imagine: we are weak, therefore every situation is a problem!

La ce ma refer cu si prin asta? Ei bine, la faptul ca momentan nu avem o comunitate a iubitorilor si detinatorilor de animale atat de inchegata, incat sa putem misca ceva la nivelurile de mai sus, administrative si executive. Pentru ca majoritatea romanilor nu numai ca nu stiu legile (inclusiv organele care ar trebui sa le puna in aplicare), dar nu isi stiu nici macar drepturile. Hence, indata ce se intampla ceva, direct consideram acel lucru o problema.

Aici contribuie desigur si lipsa unei infrastructuri care sa ajute, cum avem in Europa, respectiv America. Sisteme de altfel foarte functionale, dar care, dintr-un motiv sau altul, administratiei de la noi ii scapa. Anume, sa ai la cine sa apelezi (24/7) in cazul unei situatii de criza, sa ai unde sa duci un animal al strazii odata gasit, sa ai – indiferent din ce punct al tarii apelezi – unde sa faci o plangere care sa si fie rezolvata, nu doar sa existe pe hartie si atat. Sa existe organe COMPETENTE care sa solutioneze eventualele situatii punctual.

De ce lipsesc aceste lucruri? Partial pentru ca sunt, realist vorbind, probleme mai mari in tara asta decat acestea, granted! Partial insa, pentru ca nu sunt solicitate (suficient de puternic si insistent) de catre oamenii in putere sa o faca – cetatenii! Adica noi!

Imi vine un exemplu in minte de anul trecut:

Eram in drum spre Iasi, cu Mihai, Fuki si Tigra in masina. Eram cumva presati de timp caci trebuia sa ajungem la Max Dog Animal Shelter, sa ii vizitam si sa facem o donatie din partea intregii comunitati Yoolia’s Pack. Eram la limita cu timpul caci era singura zi pe care o aveam la dispozitie pentru a face asta si ei erau doar pana la o anumita ora acolo.

La un moment dat, pe undeva in apropiere de Barlad, vedem un caine lovit pe o trecere de pietoni, nu se putea ridica. O masina oprise deja si o doamna incerca sa il faca sa se miste. Am oprit si noi evident si cu chiu cu vai am reusit sa mutam cainele pe marginea drumului, in afara pericolului iminent de a mai fi lovit de o alta. Am stat vreo jumatate de ora acolo, incercand sa ii dam putin comfort (apa, mancare), fiind si canicula in acea zi de vara, si sa solutionam cumva sa fie luat si ingrijit. Din pacate, ca si noi dealtfel, doamna respectiva trebuia sa ajunga undeva si nu mai putea ramane. Noi am vorbit atat la adapostul unde urma sa mergem, incercand sa gasim o solutie spre a-l transporta cineva pana acolo (masina noastra era full de bagaje si caini) si sa contactam Politia Animalelor pentru a-l lua ei daca nu si sa il duca undeva pentru ajutor veterinar, respectiv foster/adapost.

Evident ca nu am gasit nicio varianta. 😦 Politia Animalelor nu a putut fi contactata decat prin mesaj, pe Facebook si asta la niste ore distanta (atunci am primit raspuns). Cei de la adapost erau peste capacitate cu mult, lucru confirmat si la fata locului, unde, in ciuda sufletului pus de catre Silvia, administratorul de acolo, cat si de catre mana de lucru (practic sotul ei si fiii), aveau peste 400 de caini in grija, cai si magari, chiar si pisici, si posibilitatile cat si conditiile erau minimale. Chiar nu avea ce sa caute acolo un caine lovit de masina si care avea nevoie de ingrijire permanenta. Am sunat chiar si la cabinete veterinare din zona, incercand sa le explicam situatia si sa vedem daca se poate deplasa cumva cineva la fata locului. Unele au raspuns dar nu s-a putut, altele nu au raspuns. Am sunat inclusiv la un alt adapost din zona extinsa, nu am rezolvat nimic.

Asadar am fost nevoiti, cu inima indoita si cu multa vinovatie in suflete, sa mergem pur si simplu mai departe si sa speram in vreo minune si ca vreun om bun la suflet si cu loc in masina, sa il fi luat si ajutat. Din pacate, cu toata pozitivitatea noastra, avand in vedere zona si posibilitatile oamenilor de acolo, nu trebuie sa fii un geniu sa-ti imaginezi care este probabilitatea ca acel caine sa nu fi supravietuit.

O problema a carei rezolvare are foarte multe implicatii. Una dintre ele este sa existe un serviciu functional, in oricare parte a tarii, al Politiei Animalelor. Ca sa nu mai mentionez ca educarea populatiei generale este din punctul meu de vedere cel mai mare minus pe care il avem in acest moment.

Si iata cum suntem slabi/mici in fata oricarei situatii de acest gen, care se transforma astfel intr-o PROBLEMA…

Ajungem insa usor usor sa devenim mai echilibrati, incetul cu incetul, cu o caramida a educatiei aici si alta dincolo, pana incepem sa avem in loc de probleme, provocari!

O astfel de provocare am intampinat tot anul trecut, in cadrul unui Workshop, cand un caine cu stapan (dar neinsotit) a traversat bulevardul Victoriei (pentru cei ce nu sunteti din Bucuresti, este unul foarte circulat si central), aproape cauzand doua accidente, pentru a ajunge la noi (care eram evident insotiti de cainii nostri)! Noi ne-am facut treaba, l-am tinut la distanta de cainii cu care lucram, insa blanosul ne tot dadea tarcoale. Nu se lasa dus de acolo. Vazand ca stapanul tot nu isi face aparitia, am zis sa sunam la numarul de pe zgarda (at least there was that, avea o zgarda cu un banut pe care era trecut numele cainelui si numarul de telefon al stapanului).

Zis si facut, cineva din grup a apelat stapanul, care a si raspuns! Oh happy day! NOT! Pentru ca stapanii erau total dezinteresati de caine. Pe langa raspunsul clasic (anume „Lasati-l ca vine el singur acasa, asa se plimba el ca mai iese din curte„), cand i-am spus doamnei (caci era o ea care a raspuns) ca era sa cauzeze doua accidente rutiere, a zis ca ea nu are cum sa vina dupa el caci este cu copilul acasa. Ce pot sa va mai spun, vorba lui Hagi?!

Pentru ca Norocel se tinea dupa noi, am zis sa punem o lesa pe el (noroc ca aveam una extra la noi) si sa vedem cumva cum facem sa solutionam aceasta provocare, dupa ce terminam cu Workshop-ul. Zis si facut! Norocel a avut parte de un Workshop de Expunere la Stimuli gratuit si chiar a venit cu noi la terasa! 🙂

Unul dintre motivele pentru care l-am luat cu noi a fost si pentru ca stapana, pana sa inchida telefonul, mentionase ca pe la 15:00 ar putea sa-l ia, ca atunci vine sotul. Drept urmare, am petrecut cateva ore bune cu Norocel, care in opinia mea proprie si personala, este un caine extraordinar de fain ca si temperament (face parte din categoria: intalnesc oameni si mi-e mila de cainii lor). Si vine si ora dupa amiezii si ne indreptam cu totii catre punctul de intalnire cu stapanii, de la Piata Victoriei. Ce sa vezi, stapanii ca doua floricele, au venit cu catel cu purcel (aka copil) sa isi ia bine mersi cainele. Fara nicio atitudine recunoascatoare si nici macar una umila, sa vezi cumva ca le pasa sub o forma sau alta de acel suflet.

Asadar am facut din asta o provocare: aceea de a ne asigura sau a face tot ce ne statea in putere ca legea sa se aplice. Am dat intamplator de niste jandarmi chiar in piata, pe care i-am intrebat, de fata cu stapanii cainelui (pe care inca nu il returnasem, caci era pe lesa cu Mihai), ce e de facut in circumstanta respectiva. Aceia vazand ca nu au sanse sa let things slide cu noi, ne-au indrumat spre cea mai apropiata sectie de politie. Restul povestii va las pe voi sa o vizionati pe contul nostru de Instagram (click AICI).

Bottom line, dupa o ora de stat la sectie, timp in care s-a facut educatie cu politistii de pe tura, legat de legile din Romania, s-a solutionat ulterior cu o amenda pentru stapani (nu s-a dat pe loc, dar am fost anuntati in urma numarului de dosar de la momentul respectiv ca asta a fost cursul lucrurilor). Un mic pas pentru roman, un mare pas pentru schimbare!

Si uite asa am intrat putin (tapped into) intr-o minte echilibrata si am putut vedea ceva ce parea o problema, ca pe o PROVOCARE de fapt!

Moving forward in time, hopefully we’ll get into a stronger mind, where the situation can actually become an opportunity!

Cum? Fara a ne lasa intimidati, impresionati sau chiar frustrati (hard, I know) de oamenii needucati si fara common sense (este ceva diferit dar inrudit cu bunul simt, care din pacate nu are o traducere punctuala in romana), fara a ceda/a ne supune/lasa capul in fata autoritatilor cand acestea habar nu au ce sa faca si sunt clueless si ele.

Prin educare! Din nou si din nou. Multe situatii, aceeasi solutie! Noi putem informa atat cat putem si cat ne permite reach-ul, atat in social media, cat si pe aceasta cale a scrisului de exemplu. Informam oamenii in cadrul evenimentelor sau sedintelor private si pe grupul nostru de clienti, insa asta este o picatura intr-un ocean.

Las mai jos o lista cu cele ce ar trebui stiute/facute/imbunatatite in Romania (hopefully it helps & it reaches the people who can actually make a change):

• Educarea populatiei generale (toata, nu doar detinatorii de animale) in ce priveste legile cat si aplicare lor; atat ce reguli trebuie respectate si de catre cine, cat si ce drepturi au si in ce circumstante

Asta o vad pusa cel mai bine in aplicare prin media, atat scrisa cat si pe TV. E modul in care majoritatea oamenilor isi iau informatia, nu din social media (pentru ca depinde de ceea ce urmaresti si te preocupa si sunt anumite procente din populatie care au un smartphone si au social media, nu toate). Acolo ar trebui rulate bucati de infomercials cu aceste subiecte – obligativitatea sterilizarii/castrarii; ordonanta guvernamentala 55 din 2004 privind cainii considerati periculosi; consecintele nerespectarii legii; drepturile tale dar si obligatiile ca si proprietar de caine/pisica/animale etc. Toate aceste aspecte sunt mult mai importante decat cea mai recenta pastila pentru durerile de stomac, dar evident, nu la fel de productive pentru buzunarele celor din media.

• Organele competente, in special recent infiintata Politia Animalelor, sa isi faca datoria conform legii si fara discriminari.

Ce inseamna asta? Ei bine, daca ai citit ordonanta mai sus mentionata, vei intelege ca aici ma refer la a se aplica legea indiferent ca vorbim despre caini mici sau mari, de stapani tineri sau de varsta a doua, de oameni cu posibilitati sau fara etc. Nu doar pentru ca ai caine mic, dar care ataca fara a fi provocat, inseamna ca tu poti sa il plimbi off leash ca nu te ia nimeni la ochi. Nu doar pentru ca ai crezut ca al tau caine este prietenos, il poti lasa fara lesa, fara a te gandi la bunastarea si drepturile celorlalti oameni din parc. Nu doar pentru ca ai copil, ai mai multe drepturi decat altii si poti sa nu acorzi atentie cainelui (eventual nici copilului, caci „E copil, dom’le, nu stie„). Nu doar pentru ca existi, ti se cuvin beneficii si libertati, fara a exista consecinte. Asadar in momentul in care eu apelez la Politia Locala sau a Animalelor, cu o plangere concreta si valida (inteleg ca oamenii pot si sa piarda timpul autoritatilor, insa aici este din nou responsabilitatea acestora din urma sa aiba acel common sense in a distinge ce e sau nu legitim), vad de responsabilitatea lor sa se asigure ca legea este aplicata intocmai, fara drept de apel.

• Cetatenii la randul lor (nu neaparat cei implicati, in caz de incident, ci oricare observator direct) este necesar sa se implice in a se asigura ca ceilalti oameni respecta legile, prin apelarea la simtul civic si la normele bunului simt
  

La ce ma refer aici este ca in Germania am observat un lucru, anume ca si daca o luai pe aratura, ti se atragea atentia (nu de catre autoritati, ci de catre oamenii din jur). Maybe there’s a reason why the country is doing so well! Asadar daca vezi vecinul ca urmeaza sa plece de langa deseul cainelui sau fara a-l aduna, nu trece doar aruncandu-i o privire sictirita, ci atrage-i atentia! Daca vezi ca un caine off leash in parc agaseaza oamenii si cainii, sub egida „e prietenos”, poate ii atragi si tu atentia stapanului, chiar daca nu ai fost deranjat direct. Daca dintr-o curte ies cainii pe strada constant, si sunt un risc pentru accidente sau sunt teritoriali, poate faci o plangere oficiala la Politia Locala. Si asa mai departe, simtul civic nu lasa lucrurile sa treaca neobservate. Si nu, nu mai suntem in comunism, asta nu te face SRI-ul cartierului si nu te face un om rau. Te face doar un om cu common sense, care face tot ce ii sta in puteri pentru ca lucrurile sa intre intr-o oarescare normalitate si la noi.

• Legile care se emit sau care deja exista, sa fie mai bine gandite, de catre oameni care chiar stiu cu ce se mananca un caine de exemplu si sa puncteze mai clar anumite aspecte.

Ce vreau sa spun prin asta? Simplu! Legile la noi sunt facute de dragul de a fi facute, nu sunt gandite nici pe departe holistic si nici sanatos. Sau poate sunt doar eu mai ciudata. Haideti insa sa luam un exemplu simplu: pandemia! Legea provizorie de la momentul respectiv a fost scrisa pe genunchi, de dragul de a fi scrisa. Atat. Fara a fi nimeni prin Guvern care sa aiba vreo minima tangenta cu ce inseamna un caine in integritatea lui, ci doar au luat in calcul ca cine are caine, ori are un bichonel la bloc, care oricum nu e plimbat, ca sta omul lui in fata blocului la barfa cat timp cainele e in gradina blocului; sau are curte si atunci la ce mai are nevoie sa iasa de acolo? Din nou, am ramas cu mentalitatea din anii 90 in Guvern, unde cainele e doar in curte pe lant.

Asadar ne-am trezit cu o lege deficitara, in conditiile in care majoritatea oamenilor pe care noi ii stim si cu care lucram, cu caini, au indivizi high energy (unii chiar foarte high), cu care nu puteau, conform legii, sa iasa mai mult de 50 m in jurul blocului. Vorbim de caini ce aveau nevoie de 5-7 km minim de plimbare, ca sa nu mai vorbim de alergare. Ce alternative aveau stapanii? Fie sa isi indeplineasca animalul si sa riste amenda (been there, done that) sau sa nu il indeplineasca si sa stea cu Cujo in casa, ca undeva trebuie sa se duca acea energie (asa ca se duce fie pe muscat, latrat sau distrus lucruri). Fun, right?! Doar pentru ca cineva a gandit cu capul cel mic, mai degraba decat cu cel mare (si sunt convinsa ca au fost mai multe capete implicate, nu doar unul, evident).

La fel este si legea legata de spatiile verzi, sau cea legata de cainii in lesa si multe alte astfel de legi, gandite prost, aplicate cand si cand si cel putin la fel de prost etc. E o discutie foarte ampla si mi-ar placea sa o am fie intr-un interviu TV sau la un podcast, ca live pe Instagram deja am avut-o de atunci (chiar postat si pe YouTube) si tot degeaba. But here’s to hoping!

Astea sunt doar 3 dintre lucrurile ce imi vin in minte la prima strigare, legate de tot ce inseamna acest subiect. Cu siguranta cand toate astrele si planetele se vor alinia, iar aceste aspecte vor face parte din normalul Romaniei si in consecinta a romanului, vom avea acea minte puternica, ce va vedea OPORTUNITATI acolo unde inainte erau probleme.

Pana atunci haideti macar noi, cei din prima linie, sa ne concentram fortele inspre binele tuturor, inclusiv al nostru, sa ne gandim si la cum actiunile noastre ii afecteaza pe ceilalti cu care vietile ni se intersecteaza intr-un punct sau altul, si sa aducem o raza de lumina si speranta ca putem fi si noi ca vecinii din Vest!

Peace, love & oportunities to you all!