Maine este ziua Vanyei. Implineste 2 ani in data de 4 Iulie 2025. Acum 2 ani venea pe lume practic. Am considerat de cand am aflat ca mama ei a fatat in aceasta data ca a fost un semn de la Univers (data de 4 Iunie fiind cea in care eu cu Mihai ne-am unit destinele). Despre tot procesul alegerii ei cat si despre primele saptamani alaturi de noi am scris AICI.

Azi am decis insa sa va povestesc despre viata alaturi de ea, despre cum a fost si ce am invatat in acesti aproape 2 ani. It’s gonna be a rollercoaster so buckle up! Ah, si voi face putin spam cu poze, caci s-au adunat mii in anii astia, mi-a fost greu sa selectez doar cateva.

Asadar despre viata alaturi de Bullmastiff…Ei bine, nu e ceva despre care pot spune ca aveam vreo idee reala pana sa ma inham la aventura asta, impreuna cu Mihai! Mi-am dorit un molossoid tocmai pentru a ma creste si dezvolta ca si specialist in comportament si psihologie canina. Nu am avut placerea, de-a lungul timpului, sa lucrez cu multi caini de talie foarte mare sau gigant, cum nu am avut ocazia sa lucrez cu bully breeds prea multe. Cred ca ii pot numara pe toti pe degetele de la cele doua maini din dotare, drept urmare I can’t really call that an actual experience. Asadar am vrut sa vad cu ce se mananca, ce este diferit si ce este similar cu alti caini, mai ales ca focusul meu principal a fost mereu cainele si psihologia lui ca si specie, nu atat de mult rasele. Deci am vrut sa vad cum scot un caine dintr-un bully, sub o forma sau alta.

Si uite asa am pornit in nebunia asta de calatorie cu Vanya. Cu un research pe care il consideram la vremea respectiva destul de bine facut. Si chiar a fost, pentru cat am putut atunci. Am vorbit cu crescatori, am urmarit paginile de social media dedicate, cat si grupurile de rasa. Am studiat carti despre rasa si nu numai, am facut atat cat am putut cu ce am avut. Cu toate astea… Nothing beats time and experience!

Experienta hands on cu Vanya a fost total diferita de cum m-am asteptat cand am luat decizia sa o luam. Cum ziceam mai sus a fost un rollercoaster! Pentru inceput, sa ne intelegem, TOTI cainii pe care eu personal i-am crescut, cu sau fara partener, au fost crescuti dupa aceleasi principii. Fara exceptie! Regulile si structura date de psihologia canina cat si de informatiile si experientele acumulate de-a lungul timpului le-am „turnat” in cainii mei inca din 2009. Asta inseamna practic 1 caine reabilitat in felul acesta si 3 (so far) crescuti de la bun inceput pe aceste principii. Nu pot sa va spun decat ca indiferent cat de consecventa am fost eu pe a ma asigura ca fac totul ca la carte (ma rog, macar in proportie de 95-97%, las loc de eroare in proportie de 3-5% ca nu e nimeni perfect, myself included), rasa fiecaruia dintre caini si-a spus cuvantul, cat si personalitatea fiecaruia indiferent de rasa. Chiar daca toti au crescut sa fie caini echilibrati si membrii buni ai societatii din care fac parte, cu totii sunt/au fost diferiti intre ei.

Asadar Vanya, caci despre ea este vorba, m-a invatat si inca ma invata rabdarea. Multa. Enorm de multa rabdare! Daca ma intrebai acum 7 ani daca Fuki a necesitat rabdare, iti raspundeam ca mi-a scos peri albi si ca a trebuit sa-mi folosesc multe rezerve de rabdare pentru a-l creste. Acum ma uit la vitica noastra si realizez ca nu stiam despre ce vorbeam. Sau ma rog, I thought I knew but I had no idea! 🙂 Cu Fuki a fost usor!

Da, rabdare! Muuuuulta, multa rabdare! De ce? Ei bine pentru ca desi a avut parte de multa expunere de-a lungul timpului si cum spuneam multa socializare si multa informatie pompata, fata prinde greu. Si lent! Sa nu uitam lent. Si are nevoie de enorm de multa repetitie sa prinda lucrurile. Nu cele simple, precum comenzi. Acelea le-a fluierat din primele 2 luni. Probabil de asta si considera unii oameni ca Bullmastiff-ul este o rasa inteligenta. Pentru ca da, in ce priveste obedienta este soldatelul perfect! Executa comenzile fara sa stea prea mult pe ganduri, e rapida si in a le performa si in a le memora. In schimb in ce priveste chestiile cainesti….acelea ce tin de a fi efectiv caine, de a avea instinctele bine puse la punct, de a analiza anumite situatii, de a se conecta cu omul si a lucra alaturi de el on her own, nu prin comenzi ca robotelul… Nope! If that’s what you’re looking for, then Bullmastiff is not the dog for you!

Asteptarea mea a fost sa „fure” de la Fuki anumite trasaturi de genul, sa invete cum sa fie caine, cum sa se conecteze cu omul si sa-l respecte. She does respect humans, but doesn’t know how to take her queues from us. Am omis practic un lucru esential: genetica si scopul rasei.

Sunt si downsides la a merge doar pe psihologia speciei. Cu timpul si experienta am invatat sa ajung la un echilibru intre a trata cainele ca pe un caine (aka a-l onora in integritatea speciei lui) si a tine cont de rasa si genetica, cat si scopul, acesteia. Asta este un al doilea punct pe care l-am invatat odata cu venirea Vanyei in viata mea!

Am invatat sa studiez cu atentie combinatia de rase care a dus la crearea unei alte rase. La ce ma refer? Ei bine Bullmastiff a rezultat ca rasa in urma combinarii Bulldog-ului vechi cu Mastiff-ul Englezesc. La vremea respectiva se dorea imbinarea curajului si fortei Mastiff-ului cu tenacitatea si rezistenta Bulldog-ului. Acum, proportia a fost de aproximativ 60% Mastiff si 40% Bulldog, insa in realitate va zic din experienta ca Vanya arata foarte multe trasaturi ale Bulldog-ului si da, are marimea apropiata de a Mastiff-ului. In mintea mea de atunci, Bulldog-ul cantarea mai putin in genetica ei (mai ales ca vorbim despre tipul vechi de Bulldog) si Mastiff-ul mult mai mult. Ei bine, practic la temperament am un Bulldog mai mare. :))) Exact ceea ce NU mi-am dorit vreodata! Si de aici reiese din nou vorba aceea: Nu ai cainele pe care ti-l doresti ci cainele de care ai nevoie!

Una dintre trasaturile mai fun ale Bulldog-ului (si ale raselor ce au in componenta lor gene de la acesta) este ca nu are nervi senzoriali in zona fetei, respectiv a capului. A fost creat asa pentru a se putea bate parte in parte cu taurul iar daca acesta vine cu capul inainte sa il impunga, Bulldog-ul sa nu simta nimic, hence sa poata lupta pana la moarte. Deci va dati seama ce trasaturi de caracter reies de aici…

Mastiff-ul on the other hand, era masiv si avea rolul de a intimida pe cei ce intrau ilegal pe o proprietate doar prin simpla prezenta! Cred si eu, cand vezi un caine de 75-80 kg (unii pot atinge chiar si 90 kg) ca sta si se uita la tine cu poker face, nu prea iti mai arde de furat…

Bulldog-ul are botul scurt (chiar si cel vechi, cu toate ca era mult mai ok din punct de vedere fizic decat ce vedem azi pe strada), lucru ce nu il face ideal pentru efort fizic sustinut sau inot. Mastiff-ul chiar daca are un corp mladios, picioare lungi si bot lung, din cauza masivitatii nu are o rezistenta extraordinara. Acum eu, in naivitatea mea de atunci (sa nu ii zic straight up ignoranta), am crezut ca Bullmastiff va fi best of both worlds, adica are cele mai faine trasaturi de la ambele rase! Boy, was I wrong… Adica, are si trasaturi faine, insa in acelasi timp, a luat si botul scurt (chiar daca este la jumatate intre Bulldog si Mastiff ca lungime a acestuia) de la Bulldog, si lipsa unei rezistente bune la efort fizic sustinut respectiv inot (acolo Vanya inca nu stie sa dea din picioarele din spate pentru a se sustine la suprafata apei) luate de la ambele rase. Deci aici atentie mare catre ce rasa inclinati! Studiati cu atentie si rasele ce fac parte din mixul genetic al respectivei rase, nu doar rasa in sine. E foarte important aspectul asta si e un lucru pe care pana la Vanya nu il constientizam atat de mult. Inca un lucru de care mi-am dat seama este ca pe masura ce in mixul genetic al unei rase sunt combinate mai multe rase, cu atat este mai indepartata rasa respectiva de a fi caine.

Asta e mai greu de explicat, I’m nevertheless gonna try my best. Ce vreau sa spun: exista rase neschimbate de sute si mii de ani, care nu au fost niciodata altceva decat acea rasa. Exemplu: Basenji, Saluki, Akita Inu, Husky etc sunt rase primitive. Acestea nu s-au transformat prin reproducere selectiva si nu s-au mixat cu alte rase. Ele sunt practic o forma pura a cainelui, care au ramas foarte aproape de instinctualul acestuia (respectiv, extrapoland putin, chiar aproape de lup). Pentru ca din punct de vedere instinctual sunt atat de bine definite, se comporta ca niste caini si atat. As in, tot ce tine de psihologie canina functioneaza extrem de bine la ei. It makes sense to them, prind rapid si te inteleg cumva din priviri. Pentru ei dresajul de obedienta este cumva redundant. E la „si altele”. Pentru ca relatia cu acestia se va construi prin elemente de structura, de comunicare non verbala, de energie, de calm si asertivitate reale.

Ei bine, pe masura ce ne jucam cu genetica acestora si ii mixam cu alte rase si facem combinatii de N luate cate K, atunci ne indepartam de instinctual si cream ceva diferit. Ii spune tot caine, insa pentru a ajunge la instinctualul real al cainelui, acesta are nevoie de multe eforturi.

Revenind la exemplul Vanyei, ea este un mix practic de 2 rase, Bulldog si Mastiff. Instinctualul, dupa cum am povestit mai sus, lasa de dorit. Adica nu este aware de inaltime, nu prea are instinct de conservare, nu analizeaza body language si in general nu analizeaza foarte multe, daca misca ceva ea se duce dupa acel ceva, nu pentru ca are un prey drive mare ci pentru ca atata poate. :))) Si nu, nu fac misto de ea, chiar asta este realitatea. Stiu ca toate astea vin pe liniile celor 2 rase mentionate, caci pentru asta au fost facute: sa nu le pese de propria viata si sa faca orice pentru protectia proprietatii, respectiv a stapanului (ori, in cazul Bulldog-ului, sa nu ii fie frica sa se lupte pana la moarte). Extrapoland insa in convietuirea intr-un camin normal (sau ma rog, poate suntem noi mai anormali asa), este mult mai stressful sa mergi cu ea la munte/mare pentru ca de inaltime nu ii este frica (cum ziceam – 0 instinct de conservare) si nu odata era sa-si rupa picioarele sarind de la inaltimi mari, with no regard for her own safety; iar la mare nu poate sta ca un caine normal care oboseste, la umbra, chill, caci ea daca vede copii, caini sau mingi alergand o ia la goana dupa acestea. Evident asta daca nu are comanda! Ca pe comenzi e top. Nu misca in front! Insa de exemplu Fuki (regardless de varsta, caci asa era si in adolescenta), care este un caine caine, poate lua aceste decizii singur. Poate evalua daca exista o prapastie si trebuie sa aiba grija (nu mi-a stat niciodata inima cu el pe munte, I trust him to make the right decisions), Vanya nu (cu ea nu odata era sa fac preinfarct). La mare e capabil sa analizeze daca e cazul sa se agite dupa un copil care alearga sau nu (in ciuda faptului ca are prey drive mai mare decat ea), Vanya nu.

Astea sunt cateva exemple pentru a va face o idee, nu e neaparat o comparatie sau competitie despre cine este mai fain sau nu. Vanya are atuurile ei pe care Fuki nu le va avea niciodata, ajungem si acolo.

Acum ganditi-va ca sunt rase care au in mixul genetic 4-5-6 alte rase! Nu va imaginati ce e acolo. Cat efort fizic si mental este necesar pentru a-i aduce spre instinctualul de caine si cat management pentru a-i face caini echilibrati! Si vedem astfel de rase la stapanul de rand care nu stie de ce nu se intelege cu Staffie-ul acasa sau pe strada.

Revenind insa la vitica noastra… Da, am invatat multe despre genetica si rase. Practic daca lui Fuki ii ajung 1-1,5 h de plimbare pentru a fi chill & echilibrat ca si caine, Vanyei in splendoarea ei, ii trebuie undeva la 2-2,5 h pentru a obtine acelasi rezultat. Aici vorbim strict de plimbare structurata, fara alte adaugiri. Evident ca timpul acesta se poate scurta utilizand diverse strategii, de la alergat liber la tarc, pana la joaca structurata. Insa pe un baseline de plimbare, asta este diferenta intre ei doi.

Apoi ajungem si la traiul de zi cu zi cu Vanya… Apai aici avem de vorbit nu gluma! In primul rand e improtant sa tinem cont cand ne orientam spre rase foarte mari/gigant, ca mancarea va costa. Personal luam in calcul o crestere cu vreo 25-30% a costului pentru mancare fata de Fuki, dar nu… A fost dublat aproape. Which says a lot! Si asta in conditiile in care we don’t overfeed si Vanya este un caine foarte fit pentru varsta si rasa ei (practic e numai fibra toata). Peste asta, punem la socoteala toppings respectiv raw feeding, pe care noi le asiguram cainilor nostri ca o forma de preventie pe termen lung, asupra sanatatii. Pe langa suplimente naturale si seminte, toate de la Barf Diet (inclusiv treats/biscuits & o parte din chews), Vanya primeste odata pe saptamana fie hrana umeda calitativa, fie oase crude de vita, fie gaturi de curcan. Iar zilnic peste mancarea uscata (boabe de la Orijen) primeste lapte de capra (inmuierea boabelor in el sau apa calduta poate ajuta digestia si poate preveni torsiunea gastrica), leguminoase sau fructe maruntite (ex. morcov/banana) si/sau ou crud (de gaina sau prepelita) ori peste crud (ex. sprot) + ulei de somon peste.

Evident ca toate astea costa. In primul an de viata a avut si supliment pentru articulatii si cresterea armonioasa si de 2 ori pe an face o „cura” cu Aniflexi pret de o luna. Nu mai vorbim despre cornuri si lemne de ros, mostly de la Bully Pet Supplies, cu care printesa se delecteaza si pe care le da gata destul de rapid cu maxilarul si determinarea ei (media este de 2-3 luni per corn, lemnele si radacina de briar au rezistat cu stoicism).

Daca la mancare sare nota de 1000 lei pentru ambii caini (dar balanta inclinand mai mult spre ea), la veterinar e jale si prapad! 😦 Daca nu aveti un cont de economii special bugetat pentru situatii de urgenta, nu recomand sa va luati Bullmastiff, or any other giant breed for that matter. Poate nu stiati nici voi, asa cum si pentru mine a fost o surpriza, ca la veterinar, cel putin in Romania (insa am o suspiciune ca este la fel si in alte tari), pretul pentru diverse lucruri (de la deparazitare pana la diverse interventii) este per kilogram!

Asadar e una sa ai un caine de 25 kg si cu totul alta poveste sa ai un caine de 50 kg. Exemplu: o sterilizare tipica pentru un caine de talie medie spre mare merge spre 700-1000 lei. Pentru Vanya sterilizarea si tratamentul postoperator s-a ridicat la aproximatuv 3000 lei. Deci o diferenta sesizabila. Cand a tras pe nas o arista am avut din nou de scos din buzunar 2000 lei s.a.m.d. Sa nu mai vorbim ca la fiecare tura de deparazitari intrene + externe + solutii repelente ajungem aproape de 300 lei doar pentru ea. Acum inmultiti asta cu ce putin 8-9 luni pe an si aveti o estimare aproximativa a vietii cu Bullmastiff. 🙂

Acum sa mai pun la socoteala si faptul ca incepem de ceva timp (in speta de cand a crescut la marimea la care va si ramane) sa ne gandim ca trebuie sa schimbam masina. Nu pentru ca nu merge bine mersi, ci pentru ca nu mai are Doru’ Vaporu’ loc… Basically am surghiunit-o in portbagaj momentan, ca sa nu ii termine soldurile si spatele lui Fuki, peste care ajunsese sa stea intinsa. Saracul o accepta si o lasa, dar numai el stie ce-i in sufletul lui de 34 kg cand tabara purcelul de 50 kg peste el…

Deci da, multe costuri, unele asumate altele surpriza, in convietuirea cu animalul acesta minunat!

Au fost insa si surprize placute in viata alaturi de vitel! Una a fost faptul ca nu este atat de dificil de gasit cazari care sa accepte 2 caini mari. So far in astia aproape 2 ani, nu ne-a refuzat nimeni la cazare din acest motiv, aici sau in afara tarii. Oamenii in general observa ca sunt caini calmi si educati si nu au absolut nicio problema sa ne primeasca oriunde de la restaurante pana la unitati de cazare.

Apoi am crezut ca va fi teroarea cartierului din cauza aspectului si marimii. Nimic mai gresit! Majoritatea oamenilor o vad exact asa cum este – a big baby! 😀 M-a bucurat mult ca nu se sperie oamenii de ea pe strada (cu mici exceptii desigur si in general aceia sunt oameni carora le este frica de caini in general, indiferent de aspectul lor) si ca in cadrul sedintelor sau evenimentelor noastre de grup sunt incantati cu totii de cat de lipicioasa este si educata.

Personal sunt recunoscatoare, in ciuda tuturor dezavantajelor date de viata cu un gigant, ca Vanya m-a invatat atatea lectii! Unele le-am enumerat mai sus, altele vin si din alte registre, mai personale, mai aproape de suflet. Spre exemplu Vanya mi-a amintit ce inseamna veselia, pofta de viata, goofyness-ul si relaxarea adevarata. M-a reconectat cu mine insami. Cu copilul interior. Am o iubire aparte pentru ea fata de Fuki. El este cainele sufletului meu si cainele mintii mele. Ea este cainele inimii mele. Cumva Vanya pastreaza o inocenta copilareasca (ce granted, poate fi annoying uneori, caci e tuta efectiv) care imi permite si mie sa-mi aduc la suprafata acea parte a mea. Vanya e precum joaca. Nu mereu ai timp sau chef de ea, insa este necesara sufletului tau si odata ce ai intrat in joc efectiv te infloreste si te deschide!

Ce sa va mai spun? Vanya a fost cea mai buna alegere pentru haita noastra, a adus si aduce zilnic acea energie happy-go-lucky ce ne lipsea dupa plecarea lui Chilli. Ne ajuta zilnic in cadrul sedintelor, mai ales acolo unde este nevoie de un caine care sa nu ia lucrurile personal (vorba vine). Ne ajuta cu cainii din gazda, pentru a le arata ca e fun aici! Ne ajuta in cadrul evenimentelor cand o putem da pe mana oricui, fara griji ca nu se lasa condusa si ne ajuta in cadrul examenelor unde soldatelul perfect, G.I. Vanya, primeste note maxime.

Inca niste aspecte ce merita mentionate, ce tin de rasa, un fel de fun facts:

• Bullmastiff nu stie ce este ala spatiu personal! Nu exista acest concept in lumea sa si daca poate sta claie peste gramada cu inca 3-5 caini sau sa stai peste ea in varful patului este extraordinar! Nota: majoritatea cainilor (atentie, caini nu tauri) nu sunt fani ai acestor doua activitati, dimpotriva. Bullmastiff nu stie sa mearga sa miroasa un caine la fund, as dogs do, ci va merge buluc plin de curiozitate si prietenie, direct in fata unui alt caine, fara a se gandi de doua ori la consectinte!
• Bullmastiff nu stie cat de mare este. Are senzatia ca e o floricica si daca a facut ceva cand era pui, este bine sa te astepti sa faca acel ceva si la full size! Exemplu: daca Vanya se baga pe sub Fuki in curte as a pup, se baga la fel pe sub el si acum, doar ca il ridica de tot de la sol. :))
• Bullmastiff (si rasele gigant in general) este un fel de cal, adica te poti orienta dupa aspectele comportamentale cat si la cele fizice ale calului si cu el!
• Oricat l-ai educa si socializa, este doar un caine foarte mare si putin talamb (sa-mi fie cu iertare, nu e peiorativ, e doar o realitate). Pe principiul de desteapta e frumoasa! Iar asta spune totul.
• In ciuda blanii destul de scurte, are o rezistenta destul de mare la temperaturi scazute, iar daca l-ai acomodat cu ploaia, este absolut unbothered toamna, iarna si primavara. Ca idee, am facut un test in primavara, la inceputul lunii Martie, cand am lasat-o impreuna cu Fuki, sa doarma afara o noapte, in zona Covasna. Temperatura a scazut la aproximativ -4 grade Celsius. She was just fine! Desigur a avut salteaua ei pe care a dormit si o paturica. Insa nu a parut sa fi avut vreo problema cu experienta in sine!
• La temperaturi ridicate in schimb nu este deloc ok. Din cauza nasului destul de scurt (chiar daca nu pare asa fata de alte rase brahicefalice) nu pare sa se oxigeneze asa cum trebuie si tot ce depaseste 20-25 grade Celsius devine deranjant pentru ea, deci vara (asa cum se preconizeaza a fi de acum inainte) nu este deloc anotimpul ei preferat.
• Sensibilitate fizica = 0 (adica nu simte aproape nimic, deci daca te bazezi ca iti controlezi fizic cainele de acest gen, you’ve got another thing coming!) Zona ei cea mai sensibila este posteriorul, unde mici senzatii de tip bici au un raspuns instant. Practic functioneaza precum vacile, pe care le mani de la spate cu nuielusa. Singurul control real pe care il poti avea asupra unui caine de genul (daca nu esti culturist ce practica HIIT) este cel mental. Adica ai nevoie sa creezi o relatie de incredere si respect din prima!
• Sunt caini care nu au neaparat un fearlessness incorporat. Din observatiile noastre, atat la Vanya cat si la altii pe care i-am urmarit in comportament si body language in rastimpul asta, sunt in general caini ce merg in fata pe curiozitate, mai mult decat pe atac, insa datorita marimii impunatoare, a fetei care nu transmite multe indicatii si a instictului de a urmari ceea ce misca, puneau cel mai probabil oamenii pe fuga in trecut, din simpla dorinta de a se juca. :)) Stiu, nu veti vedea asta in prea multe carti sau pe la prea multi crescatori, but I’m telling you…
• Din punct de vedere al efortului fizic si mental, Bullmastiff a fost creat sa protejeze mosia (care la vremea respectiva in UK era destul de ampla) de catre braconieri ce vanau animalele salbatice din apropierea acesteia. Asta inseamna ca efortul lor fizic era minimal, cu exceptia cazurilor in care aparea un astfel de persona in peisaj, moment in care Bullmastiff-ul tasnea catre individ cu o viteza uluitoare, il dobora si il tintuia la pamant pana cand venea proprietarul sau cel care administra mosia si il gonea, respectiv retinea. Acum, nu prea are nimeni cum sa se puna cu un tanc ce vine in viteza catre tine! E o forta a naturii din punctul asta de vedere. Totusi, trasatura asta pe noi ne-a invatat sa o intelegem pe Vanya, care de exemplu are nevoie odata la ceva timp sa alerge in galop la viteza maxima pentru a elibera acea energie acumulata (in ciuda plimbarilor zilnice si a efortului mental). Daca nu o face, atunci se vede, reiese in comportamentul ei sub o forma sau alta. De asemenea, nu are rezistenta prea mare pe partea de anduranta, caci nu a fost construita pentru asta, ci pentru sprint (think cheetah). Si da, tot trasatura asta iese la suprafata in joaca. Stilul ei este sa alerge si sa tackle the oponent, deci poate darama atat caini cat si oameni, fara a avea vreo intentie rea ci doar pentru ca genetica asta ii dicteaza.
• Desi Bullmastiff nu a fost facut pentru a musca sau ataca prin muscatura, neavand decat scopul de a imobiliza tresspassers, totusi…cu muscatura sa nu este de glumit! Noi ii mai spunem Vanyei Bonecrusher, caci credem sincer ca are capacitatea ca intr-o singura muscatura intentionala sa rupa osul. Da, atat de puternic ii este maxilarul!

Vanya este si cainele de care nu stiam ca am nevoie pe alte teme, fata de cea de crestere ca si specialist in psihologie si comportament. Este cainele care m-a facut sa vreau sa stau cu ea in pat! 😉 I know that might sound weird, insa nu am fost niciodata genul de om care sa aiba nevoie sa stea nas in nas cu cainele non stop. I actually value my personal space! In acelasi timp insa, cu toate ca am avut inca dinainte de a stii despre dog psychology caini, niciunul nu a fost mare fan al patului sau canapelei. Iar eu imi satisfaceam dorinta de a le da, respectiv de a primi la randul meu, afectiune in putinele momente in care ii invitam in pat. Ei bine, Vanya a distrus toate tiparele atat ale cainilor dinaintea ei, cat si pe ale mele.

A reusit prin nonsalanta ei in ce priveste spatiul personal, sa ma faca sa-mi placa sa o am alaturi de mine pe canapea! Cum? Simplu. Ma lasa sa o invart pe toate partile, sa-mi sprijin picioarele pe ea, sa ma rezem cu totul de ea si efectiv se vede pe ea cat de mult ii place sa fie acolo cocolosita intre noi si cat de relaxata este si bucuroasa, incat ti-e mai mare dragul sa o chemi alaturi. Practic ma incarc cu placerea ei de a sta pe pat, mai mult decat cu propria-mi placere de a o avea acolo. Si daca este ceva ce ii place mai mult decat sa manance in viata asta, atunci acel lucru este sa stea in pat!

Asta sa nu credeti ca inseamna ca o chemam toata ziua buna ziua in pat. Prima invitatie acolo, conform traditiei, a avut loc cand a implinit 1 an! De cate ori credeti ca a fost chemata de atunci sa vina alaturi de noi? In orice caz mai des decat Fuki care nu este deloc un fan al acestei activitati, si oricat mi-as dori eu sa-l am aproape, ii voi onora particularitatile si preferintele. Daca stau sa le numar cred sa fi fost vreo 10 invitatii in decursul acestor 12 luni. Not great, not terrible! Do I have any regrets? Cum zicea meme cu tatuajul: NO RAGRETS!

Ne-am incarcat ambele cu atata iubire si energie pozitiva de la activitatea asta, in egala masura incat nu are rost sa o rarim. In acelasi timp, nu voi exagera niciodata cu asta, pentru ca pot observa cu usurinta ca daca intr-o luna am chemat-o de 2 ori de exemplu, incepe sa cerseasca invitatia. Semnele au fost intotdeauna acolo! 😉

Un lucru insa pe care il apreciez foarte mult la ea, este ca respecta cu strictete regulile casei, in ciuda preferintelor proprii. De exemplu, chiar daca este fomista rau, o putem lasa singura acasa cu acces in tot spatiul (by the way, incepand de maine cusca va fi alegerea ei, nu un requirement), nu intra in bucatarie, unde exista o limitare la prag chiar daca nu exista usa, si unde mancarea pisicilor ii este la indemana si la dispozitie non stop. Un alt exemplu este exact canapeaua. O putem lasa singura in living, fara a fi in cusca si noi sa plecam cateva ore bune de acasa, caci nu se va urca pe canapea fara invitatie!

Acestea sunt exemple de asocieri foarte bine facute, astfel incat sa putem avea incredere in cainele asta cu sau fara supravegherea noastra. Sunt un mare fan al acestor tipuri de asocieri. Care tin de psihologie canina si de structurarea activitatilor din casa si nu atat de mult de dresaj/obedienta. Obedienta te ajuta pana la un punct, dar nu il va ajuta pe caine sa gandeasca pe cont propriu si sa ia decizii sanatoase singur! Si vorbim aici de un caine – vitel care nu prea este caine si care dupa cum explicam la inceput este departe de instinctual.

Ajungem si la expunere si socializare si aici voi lasa mai mult imaginile sa vorbeasca, pentru ca sunt extraordinar de multe situatii, exercitii si joculete prin care am trecut-o pe Vanya ca sa ajunga cainele care este astazi!

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Nah, just kidding. But seriously now… Iubesc cainele asta cu toate celulele mele si nu regret nicio secunda decizia de a o lua. In acelasi timp, nu stiu daca mi-as mai lua vreodata un molossoid si in speta un gigant. Unul dintre principalele motive este cresterea extraordinar de grea si lenta. Dureaza o vesnicie sa poti face activitati mai intense cu ei si la fel sa poti de exemplu sa ii sterilizezi/castrezi (daca la Fuki am facut pasul asta odata cu implinirea varstei de 8 luni, la ea a trebuit sa asteptam pana la 1,5 ani si evident ca intre timp a trecut si printr-o tura de calduri – the horror, THE HORROR!!!).

Este un caine potrivit pentru un incepator? In principiu da, prin prisma faptului ca ii place sa lucreze pentru om, sa execute comenzi si nu trebuie consumat foarte mult (she can lay all day somewhere, especially if that place is cosy/soft). In acelasi timp, daca nu esti un om ferm si hotarat, atunci nu as recomanda. Ai o casa cu curte ampla, fara prea multi copaci/obstacole? Poti merge pe un Bullmastiff cu conditia sa iesi cu el macar de 4 ori pe saptamana in plimbari si sa ii oferi o socializare corecta. Ai apartament de 2 camere sau garsoniera? Desi cuvintele astea vin de la o persoana ce a convietuit inclusiv cu haite de caini in garsoniera si nu a avut probleme, iar acum stau la 3 camere, trebuie sa recunosc ca Bullmastiff nu este potrivit (si in general rasele gigante) pentru apartament. Cu exceptia cazului in care ai un open space cu o suprafata relativ mare (de la 35 mp/camera in sus). Am descoperit asta the hard way, caci mereu cand auzeam ca ai nevoie de curte pentru a convietui cu caini de talie mare, mi se ridica parul de pe cap.

Timpul si experienta insa au demonstrat ca nu e numai despre a avea un caine calm in casa, pentru ca l-ai consumat fizic si mental, ci si despre Doru’ Vaporu’ care nu are loc sa se intoarca de 2 ori, ca darama tot in calea ei sau da din coada si sparge TV-ul! :))) Deci da, e nevoie de spatiu. Amplu!

Asadar acestea sunt o buna parte din observatiile mele de-a lungul acestor 2 ani cu Vanya. La multi ani, curvistina noastra! May they be blessed with all the peace, joy, freedom & experiences that we can conjur up for you. May you be with us for the longest time possible (rooting for 13 years) & with no vet visits (except for the regular checkups)!

Love you to bits, Goddess Belonging to the Forest 🙂