Am contemplat mult si bine inainte de a scrie articolul asta. Sa tot fie vreun an de cand am avut intentia de a pune „pen to paper” legat de subiect. Eram insa prea atasata emotional de toata intamplarea si as fi aruncat cu pietre, in loc sa fac pace pace intre doua dobitoace, cum s-ar spune.

*Disclaimer: acest text nu are rolul de a defaima sau improsca noroi, motiv pentru care identitatile celor implicati vor fi ascunse!

Nu-mi este nici acum usor sa-l scriu, in sensul in care vreau sa ma asigur ca mesajul meu este inteles asa cum trebuie si nu ca o blamare in mod deosebit si imperativ. Imi doresc ca articolul asta sa fie in primul rand o atestare a unor fapte, realitatea asa cum este ea, vorba cantecului de la B.U.G. Mafia (click sa-l asculti). Prezint realitatea exact asa cum este ea… Divertisment pentru tine, mod de viata pentru mine. Pentru mine va fi o gura de aer proaspat, o eliberare a unor apasari pe care le-am carat mult prea mult timp si in acelasi timp o iertare si un gand bun. Pentru cei implicati, imi doresc sa fie doar un wake up call poate. Si daca nu, asta este, macar o lectura placuta, daca nu altceva.

Articolul nu este despre caini, ci despre oameni si despre o experienta proprie, cu un alt profesionist din domeniul canin.

So let’s begin!

Toata povestea a inceput prin 2022, cand noi (eu si Mihai) eram pe Camino de Santiago. O persoana relativ noua in domeniul canin (cel putin eu nu mai auzisem de el si din 2016 de cand sunt in domeniu, am cam fost la curent cu toti cei care activeaza in el la noi in tara). Ne-a dat follow pe Instagram (by the way, daca vrei o poti face si tu cu un click) si au curs de atunci likes la stories, la postari, share la el pe stories cu una alta din cele pe care le faceam in aventura de pe Camino.

Evident ca personal ma bucur chiar si in ziua de azi, cand un alt profesionist ne da like sau apreciaza sub orice forma contentul nostru sau ceea ce facem overall. Este o forma de validare pe care rareori o primesti in domeniul nostru, partial pentru ca, dupa cum spune o vorba inteleapta: „Doi dresori vor fi de acord cu un singur lucru: ca al treilea dresor greseste!” si atunci cand cineva cu mai multa experienta te apreciaza, inseamna ca faci ceva bine, iar partial pentru ca, daca este novice, ma bucur ca se inspira si astfel va ajuta mai multi caini (unde-s doi puterea creste). Asadar i-am dat si eu follow inapoi. Initialele lui erau (si sunt in continuare) B.G. iar brandul pe care l-a construit ulterior este traducerea la propriu a cuvantului Fetch din engleza.

Pentru ca a intrat in comunicare cu noi in DM’s, am tinut legatura si pe la finalul lui Octombrie 2022, cand am revenit de pe Camino si am apucat sa ne linistim, l-am invitat la noi acasa sa discutam o posibila colaborare, propusa atunci chiar de el. Pentru ca la momentul respectiv Robert inca nu se alaturase echipei iar noi aveam timpul limitat, fiind cautati insistent de clienti de la diverse recomandari si din online, am spus why not? Let’s see where this goes si ne-am deschis inima si poarta pentru aceasta persoana.

Un mic detaliu ce merita mentionat este ca Mihai a fost putin reticent in ce-l priveste, in urma faptului ca de cand il urmaream noi, se luase la harta cu un alt profesionist in domeniu (si ulterior, de-a lungul timpului cu mai multi, inclusiv oameni cu experienta de peste 30 de ani), care activeaza pe la Oradea si are un following destul de mare pe social media. Inclusiv dupa intrevederea noastra, Mihai era ca Spirit atunci cand l-a intalnit pe Colonel, in animatia Spirit – Stallion of the Cimarron. Eu am fost la vremea respetiva suficient de naiva si cu faith in humanity cat sa fiu mega optimista in ce-l priveste pe omul care ne-a calcat pragul impreuna cu iubita sa. Am crezut sincer ca va fi inceputul unei prietenii frumoase, daca nu o colaborare fructuoasa de ambele parti si orientata spre bunastarea cainilor din Romania (ce mi-a placut in toata treaba asta era ca mergea pe o filosofie similara cu a noastra in reabilitare si nu doar dresaj clasic, cel putin nu atunci). Si mie mi-a pus cateva semne de intrebare, cum ar fi faptul ca in cadrul discutiei, s-a ajuns la un moment dat la studiile noastre in domeniu si cum am ajuns sa facem asta, asa ca i-am povestit pe scurt ceea ce am scris la un moment dat si in articolul in care imi povesteam parcursul in domeniu. Cand am ajuns la capitolul carti intrebarea ce a venit din partea lui m-a lasat speecheless for a second: „Sunt si carti despre asta?” (or something of the sort – trebuie sa recunosc ca parafrazarea exacta nu mi-o mai amintesc, dar stiu ca mi-a ramas intiparit in minte momentul). Cumva pentru mine este un red flag daca cineva din domeniu sau care vrea sa intre intr-un domeniu, oricare, si sa performeze, nu este intr-o constanta educare si autoeducare. Si totusi am zis, e ok, e la inceput, are timp, este tanar, daca vom colabora il vom mai ajuta si noi cu recomandari de carti, canale media si articole etc.

Din nou, a venit toata bunavointa din partea noastra, insa avea sa ni se intoarca cu varf si indesat. Voi lasa mai jos primele noastre conversatii, doar pentru ca stiu ca fara dovezi clare ale faptelor gurile rele vor spune ca e just here say.

Acum, cateva lamuriri, caci sunt necesare, dat fiind ca nu am inregistrat conversatia de la vizita la noi (that would’ve been weird 🙂 ). In cadrul acelei discutii, am discutat niste linii mari in care s-ar putea desfasura colaborarea noastra (asta, ca si vizita lui dealtfel, decurgand din faptul ca atunci cand noi bateam la pas Camino, am fost nevoiti sa trimitem anumite persoane cu urgente de rezolvat, catre el, caci nu aveau cum sa ne astepte pe noi 1,5 luni pana ne intorceam, si decat sa caute in blind pe net pe cineva potrivit, am zis daca tot pare ca omul are o filosofie similara si era mutat de curand in Bucuresti, sa-l ajutam si pe el si pe omul in nevoie). Aceasta presupunea ca atunci cand noi suntem plecati (cum se intampla destul de des atunci, mai ales prin programul Dresori Calatori) sau suntem booked pe cate 2 saptamani in avans, sa trimitem oameni si catre el ca recomandare din partea noastra. Evident, acelasi lucru urmand sa-l faca si el, cand era plecat sau dintr-un motiv sau altul nu se putea ocupa de un caz. Termenii si conditiile erau sa fie un schimb de 10% din veniturile de la respectivul client, catre cel care facuse recomandarea (ceva dealtfel relativ tipic si pe care noi il practicam cu o parte dintre partenerii nostri de business). De asemenea, in aceeasi idee, si daca un client de-al lui care sa zicem ca nu a rezonat ori dintr-un motiv sau altul ne-ar contacta, atunci noi i-am fi comunicat asta, iar daca respectivul ne-ar deveni client, atunci aceeasi regula s-ar aplica. Evident si vice versa! Zis si facut, batut palma la noi in curte legat de asta si luat ramas bun cu zambetele pe buze. Bineinteles ca acest lucru nu s-a mai intamplat. Nu din partea lui anyway…

Si asta a fost ultima noastra comunicare pe Whatsapp. De-a lungul timpului insa, cam de pe la inceput, pentru ca ne urmaream atat clientii pe social media cat si pe el, am observat unele lucruri. Cum ar fi faptul ca mai aparea cate un client de-al nostru pe vreun story de-al lui (fie cainele, fie omul, at first sight, parea ca s-au intalnit intamplator prin cunostinte comune, erau in situatii personale, nu de lucru, gen la un gathering sau cafenea etc), apoi dupa conversatia asta de mai sus (daca nu chiar inainte) am observat ca nu mai apareau likes de la el, nici pe stories, nici la postari. Mi s-a parut putin ciudat, dar am zis nah, omul le are pe ale lui, a inceput si el sa-si cresca baza de clienti, nu sta sa ne dea noua like la tot. Dealtfel nici nu sunt genul care sa urmareasca cine mi-a dat follow, daca da sau nu like, daca mi-a dat unfollow etc. Pentru mine social media este doar un tool, cel personal pentru amintiri, iar cel de business evident pentru activitate. Nu e ceva ce imi acapareaza toata viata, nu stiu daca cineva mi-a dat unfollow sau mi-a dat block. Insa era evident ca de la likes zilnice la absolut tot, acum nu mai erau pe nicaieri (nu stiu sigur nici daca viziona stories, ca nici asta nu stau sa vad cine se uita sau nu la ele). Ma gandeam inclusiv ca a dat unfollow probabil, dar nu am investigat in profunzime. Mi s-a parut doar ciudat shift-ul.

Apoi am vazut acelasi caine pe care il avusese la eveniment pe mana, la el in gazda (da, noi inca il urmaream, caci nu aveam nimic cu omul si in general mie personal imi place sa-mi urmaresc concurenta, odata pentru a invata, „fura” meserie sau strategii acolo unde imi plac si rezonez si secondly pentru a fi la curent cu domeniul si ce fac ceilalti). A fost si momentul in care am renuntat la respectivii clienti, avand o conversatie in privat cu ei, unde am ridicat problema, si anume ca pe langa noi se mai perindau pe la cel putin inca doi dresori, lucru pe care nu il consider productiv de nicio parte. Clientul devine confuz caci fiecare profesionist are propriul stil de lucru iar eu ca profesionist (mai ales la modul la care ne facem noi treaba, cu multa investitie de suflet dar si de informatie si know-how gratuite) sunt in pierdere. Asadar ne-am luat ramas bun de la respectivii clienti. Apoi am batut un apropo si omului pe Instagram, caci aparent uitase de colaborarea noastra. Nu venise catre noi pe niciun canal, sa ne comunice ca unul dintre clientii nostri venise catre el si sa discutam vis-a-vis de motivele pentru care s-a intamplat asta. Deci nimic din ceea ce noi facusem cu doamna de mai sus, in contextul in care eu a trebuit sa sap prin niste mesaje sa imi dau seama ca era aceeasi doamna care colaborase cu el si sa fiu fair, sa-i transmit asta. Iar el stia clar ca respectivul caine era din grupul nostru, caci il avusese pe mana la eveniment. 😦

A fost apoi liniste totala din partea lui, pana in 2023, cand in urma comunicarii mai directe pe care noi (in special eu) am avut-o cu grupul nostru de clienti, a avut loc Marea Schisma cum imi place mie sa-i zic. :))) Practic cineva a luat personal o fraza spusa de mine pentru a-i aduce putin cu picioarele pe pamant si cu gandul la lucrul cu cainele nu la caterinca si de acolo s-a dezlantuit Jihadul. Nu o sa intru in detalii acum, maybe we’ll discuss that in another post. Cert este ca aproape jumatate din grupul nostru de clienti (mostly persoane ce nu lucrau sanatos sau nu aveau o filosofie similara cu a noastra, fie in training, fie in dezvoltarea personala, s-au indepartat de noi) si-a luat talpasita (de altfel indemnati de noi sa faca asta, daca nu mai rezoneaza cu noi si ceea ce vrem sa construim). In hindsight it was necessary & a big wake up call for me. Si aici se leaga putin si cu titlul acestui articol. A avut pentru mine loc o moarte atunci. Moartea ego-ului meu. Am fost in doliu dupa el vreun an si jumatate dupa acel eveniment. I’m in my acceptance era now.

Dar ca sa terminam povestea cu persoana asta si sa tragem niste concluzii, sa continuam. La ceva timp dupa intamplarea de mai sus, nu mult, au inceput sa curga reviews negative (full of hate some of them), nefondate in munca prestata de noi, ci dintr-un registru personal al oamenilor (basically ca niste copii mici carora li s-a luat jucaria). Pe multi inca ii urmaream, ca si pe el de altfel. La nici o luna dupa ce au plecat de la noi, i-am vazut pe majoritatea la el! Nimic neasteptat, caci dupa cum am spus, are o filosofie in mare parte similara cu a noastre in ce priveste training-ul. Finetea lipseste cu desavarsire la el, dar grosul este acolo. Toate asa cum trebuiau sa fie, nu ne-a picat bine dar asta este. Nu am mai zis nimic, mai ales ca dupa conversatia de mai sus, era clar ca pentru el nu mai reprezentam nimic de interes, nici pe colaborare nici pe partea personala.

Insa la un moment dat in 2024, una dintre clientele noastre vechi care i s-a alaturat si si-a deschis un business cu lese, s-a gandit sa isi asume (nu doar pentru ea si business-ul ei ci si pentru B.G., caci era si este si provider-ul lui de lese) o idee pe care eu am implementat-o in Romania impreuna cu Paracord for Pets, cu multi ani in urma (cand de altfel era si ea clienta mea si stia clar care era povestea si cum a fost implementata) – anume lesele multifunctionale pe cod de culoare! Este o idee pe care si eu la randul meu am preluat-o de afara la momentul respectiv, am adaptat-o insa la nevoile mele de business si am promovat-o ani de zile, caci stiam de atunci cat de helpful ar fi adoptarea ei la scara larga.

Trebuie sa recunosc ca mi-a cam sarit tandara atunci, pentru ca la mine merge aproape orice si accept aproape orice mai putin ipocrizia si pacaleala/minciuna (fie ca ma afecteaza pe mine sau ii influenteaza pe altii). Asadar dupa ce i-am comentat ei pe profilul de business (nimic exagerat, doar ca ar fi frumos sa dea credit acolo unde se cuvine, cand isi asuma ideile altora), motiv pentru care m-a blocat acolo, i-am scris lui pe Instagram un mesaj cu putin iz de batut obrazul. Las mai jos ce a urmat.

Evident ca de atunci si pana acum am mai vazut clienti de-ai nostri pe la el, din cei vechi dar si din cei care inca mai pierdeau vremea si prin comunitatea noastra. Inca sunt si oameni din comunitate care sunt in comunicare cu cei ce au plecat. Unii informatori. Unii innocent bystanders care cred ca si-au gasit prieteni reali pe acolo. Poate asa este. Who am I to judge? Point is ca am simtit, in momentul in care i-am dat omului unfollow si restrict, ca am iesit dintr-o relatie toxica efectiv. Inca eram insa in ego partial.

Poate inca sunt si acum (mai mult ca sigur). As vrea eu sa scap de ego asa usor, insa it’s a lifelong process. DAR… Ceva s-a schimbat in mine, de cand am fost la Vipassana. Am tras niste concluzii, am ajuns la niste realizari. Am scris de cel putin doua ori articolul asta in minte, cat timp eram acolo. Nu stiu daca pe „hartie” a iesit exact ce am gandit acum aproape 3 saptamani acolo, insa it’s the best I could come up with.

Ziceam in titlu ca B.G. este sarpele care mi-a mancat ego-ul. Si asa este partial (au fost mai multi factori). Dar am ajuns la concluzia ca sunt cateva lucruri pentru care ii sunt recunoscatoare. For real, nu la misto si nu zic doar ca sa dau bine. Sunt recunoscatoare ca mi-a aratat la ce sa fiu atenta si cum sa „miros” un om care se da frate dar e sarpe. Sunt recunoscatoare ca mi-a aratat ce fel de om vreau in echipa si ca imediat dupa ce a inceput sa scartaie colaborarea noastra, a aparut Robert in echipa noastra, care ca si caracter, este exact opusul lui B.G. Sunt recunoscatoare ca m-a dat jos de pe my high horse, aratandu-mi ca nu sunt nici miezul din kurtosz si nici unica solutie pentru proprietarii de caini cu probleme. M-a trezit la realitate! Ii multumesc pentru acest wake up call si pentru ca m-a ajutat sa imi diversific serviciile, sa-mi fac proceduri mai faine, sa-mi gasesc aliati in alti profesionisti din diverse domenii si sa fiu deschisa la nou. Sunt recunoscatoare ca imi duce mesajul si ideile mai departe (de la cea cu lesele multifunctionale, pana la anumite evenimente de grup), caci la urma urmei este despre a ajuta cainii. Iar daca acestora le este bine, sunt indepliniti si fericiti, then that’s all that matters. Nu conteaza cine este cel care livreaza mesajul sau incaseaza banii. Conteaza CAINELE. Atat!

Pe langa multumirile aferente, ii doresc acestui om si sa-mi imparta meritele. E o fraza pe care am invatat-o in calatoria mea. Meritul de a fi mai buna, meritul de a fi mai calma si mai centrata. Meritul de a lucra constant la mine, atat de bine cat stiu si pot. Meritul de a fi plina de compasiune si iubire. Meritul de a aduce lumina si intelepciune celor din jur. Ii doresc sa le imparta cu mine. Sa fie fericit, sanatos si eliberat de toate negativitatile (fie cele create de el sau cele ce vin catre el)! Ii doresc de asemenea sa fie mai bun in colaborarile actuale si viitoare, sa nu isi vada doar propriul interes ci si pe al persoanei care ii incredinteaza prezumptia de nevinovatie si bune intentii.

Si cu asta inchei acest capitol, deloc placut, dar necesar din viata mea. Am lasat aici ultima picatura de aversiune pe care o mai aveam catre aceasta persoana. Sper doar ca acest articol sa fie o lectie si pentru tine, cititorule, atat de asa NU cat si de asa DA, de etica si integritate.

Read that again!