Welcome to my Ted Talk about dog movies and movies with dogs (and all in between)!

Pentru cine nu ma cunoaste inca destul de bine, I’m somewhat of a movie addict (or freak, depends on how you see it) sau cinefil cum s-ar zice pe romaneste. Adica stiu o multitudine de filme din toate categoriile posibile si imposibile. It’s kinda hard to find a movie I haven’t seen (si aici includ filme frantuzesti, japoneze, chinezesti, sarbesti, germane, italiene, indiene s.a.m.d)!

So I know my movies… Mihai spune deseori ca as putea face terapie prin filme, caci de multe ori am ajuns impreuna sau l-am condus pe el catre anumite insights personale, punandu-i filme care mi s-au parut relevante sau care mi-au deschis ochii in anumite spete. Asadar azi va las pe voi sa descoperiti si latura asta a mea si poate va voi deschide ochii si voua spre anumite lectii pe care fie le-am asimilat din respectivele filme, sau pur si simplu la anumite comportamente, atat umane cat si canine, demne de dezbatut si analizat. Voi lasa mai jos atat o lista personala de filme preferate cu caini, cat si filme in care apar caini in anumite roluri, ce merita dezbatute si din perspectiva unui dog behaviorist si de asemenea, filme care desi par usurele, vin cu deeper meanings!

Va recomand sa va luati cutia de popcorn, ceaiul sau sucul natural langa si nu lasati deoparte deschiderea de a invata, nu doar de a urmari aceste filme purely for entertainment. Stiu ca e o capcana greu de evitat, mai stiu insa si ca daca exista catusi de putina curiozitate in voi, veti gasi si lectii de luat si aplicat sau macar de digerat mai mult chiar si intr-o animatie sau intr-o comedie. As zice: „Watch a movie carefully, you might learn something!”

So let’s dog in! 😉 Nu le-am asezat intr-o ordine anume, ci cum imi revin in memorie, ordinea lor nu are vreo relevanta pentru cat de mult mi-au placut sau ce lectii mi-am sustras din ele.

1. Wendy and Lucy (2008):

Wendy and Lucy is a hard movie to watch. Not your average dog movie for the untrained eye. De obicei filmele premiate la diverse festivaluri de film nu sunt cele mai usoare. Acesta nu face exceptie, caci pune sub lupa atat o perspectiva diferita asupra vietii, nu tocmai privilegiata, cat si cat de mult relief poate aduce un caine in viata cuiva. Next time you see a hobo followed by an off leash dog, be midful of what that relationship might be based on!

Ce imi place mie la filmul asta, pe langa perspectiva mentionata este ca arata un om care nu renunta la caine in her most difficult times. Si arata o poveste realista, legata de relatia lor. Not all rainbows & butterflies. Watch it if you’re not a snowflake & pe propria raspundere (nu raspund pentru eventualele lacrimi de crocodil)!

2. Show Dogs(2018):

Show Dogs is more lighthearted, e un film usurel, de duminica! Portretizeaza destul de fain pe ici pe colo ce se intampla in lumea expozitiilor canine. Ca multe alte animatii/CGI (computer generate imagery, un fel de AI mai rudimentar) based movies, umanizeaza foarte mult cainii. Nu pot spune insa ca am vazut multe filme care sa ii portretizeze exact asa cum sunt – CAINI, nu versiuni canine ale oamenilor. Daca putem trece peste acest mic detaliu nesemnificativ (vorba vine), atunci you should get a kick out of this one. Se poate vedea si cu copiii de o anumita varsta (de la 7-8 ani in sus).

3. DogMan (2023):

Luc Besson a reusit sa surprinda aici esenta a ce inseamna energia in relatia cu cainii si cum cainii urmeaza asta mai mult decat orice altceva (cum arati, cine esti, cat de popular, ce job ai sau cu ce te imbraci)!

Din nou o capodopera din punctul meu de vedere, ce pune sub lupa psihologia umana dar si cea canina. De data asta se portretizeaza cainii in naturaletea si frumusetea lor raw. Filmul este unul dur, nu pentru toata lumea, but for sure worth a watch (or two)!

4. Wolves Unmasked (2021):

Acesta este documentar, nu film propriu zis, insa ne introduce in lumea fascinanta a lupilor, stramosii cainelui. Daca vom intelege radacinile de unde isi trage si cainele anumite comportamente, vom intelege si cainele in sine! E cumva ca la oameni, you don’t know where you’re going if you don’t know where you’re coming from. Same story, different species!

Recomand cu caldura urmarirea atat a acestuia cat si a altor documentare sau chiar citirea unor carti despre lupi, daca va plac macar cainii. Veti primi mai multe insights decat credeti legate de acestia. Iar pentru cei care inca sunteti in dubii daca al vostru caine se trage din lup sau sunteti confuzi in ce priveste mentalitatea de haita, imi permit sa va recomand si un podcast, pentru a lamuri once and for all toate intrebarile posibile: The Dog Psychology Podcast (click pe el pentru a urmari un episod anume ce dezbate aceasta intrebare).

5. Hachi: A dog’s tale (2009) & Hachiko Monogatari (1987):

Nu aveam cum sa omit de pe lista Hachi sau Hachiko! Este totusi un film despre Akita si mai mult decat atat un film inspirat de o poveste reala (my favourites).

Sunt insa doua versiuni: cea japoneza si de altfel originalul cat si cea americana sau the spin off (varianta mai comerciala). Evident este mai deep si, mai ales pentru fanii culturii japoneze (myself included), mai relevanta varianta originala, caci desi are putine dialoguri te transpune, intr-un mod in care doar acel popor poate, in viata reala a lui Hachiko! Bonus pentru mine este anul aparitiei filmului, care este acelasi ca si anul in care m-am nascut eu, drept urmare este ca o profetie cumva ca a trebuit in viata asta sub o forma sau alta sa mi se impleteasca drumurile cu un Akita (sau mai multi). Tot un mic detaliu pe care multi nu il stiu, este ca Hachiko (the O.G.) avea una dintre urechi lasate (lucru dealtfel portretizat in statuia sa din Shibuya, Tokyo), intamplator sau nu, aceeasi ureche pe care si Fuki o are lasata (acest lucru se considera defect al rasei). Daca mai luam in calcul si faptul ca Hachiko (originalul, din nou) s-a nascut in Noiembrie, ca si Fuki, deja incepem sa credem in coincidente. 😉

In varianta americana, ochii neantrenati in ale rasei Akita nu au observat ca puiul portretizat era de fapt Shiba Inu (probabil unul de 6-8 luni), lucru ce a furat putin din farmecul povestii in sine. Dar compenseaza pentru asta sarmul lui Richard Gere (razzle dazzle them cum ar fi spus in alt film)

Dar nu, spre deosebire de multi alti stapani de Akita, eu nu l-am luat pe Fuki in urma emotiei si povestii transmise de filmele acestea. Povestea lui Fuki o gasiti in articolul dedicat lui (click to read that one too)!

Revenind insa la aceste doua filme, pregatiti-va cutia de servetele, indiferent ce versiune alegeti sa vizionati, caci va da cu emotional damage. Radem, glumim si poate nu observam in viata de zi cu zi nivelul asta de loialitate in Fuki de exemplu, dar stiu ca undeva acolo zace o latura a lui similara cu a lui Hachiko. Si asta ma face pe mine personal recunoscatoare si incredibil de respectful towards him.

6. Togo (2019):

Asta este unul dintre filmele mele preferate, din categoria dog movies! Pe langa faptul ca este unul dintre putinele filme din 2015 incoace ce nu au inlocuit cainii reali cu CGI (decat in anumite secvente din film, foarte putine oricum fata de alte filme), portretizeaza excelent o relatie bazata pe incredere si respect intre stapan si caine, dar care a trecut prin trials & tribulations. Este efectiv fraza „nu primesti cainele pe care ti-l doresti ci pe cel de care ai nevoie” transpusa intr-un film, in a nutshell!

La fel ca si la Hachiko, este un film inspirat dintr-o poveste reala. In acelasi timp, las aici un gand legat de cursele de caini din Alaska si nu numai, caci in ultima vreme s-a ajuns ca inclusiv astea sa fie portretizate ca abuz. Well, my little snowflakes out there, try to get your asses off of your couches and take a hike (quite literally but figuratively too)! Cainii astia, facuti din vremuri preistorice aproape, sa traga la sanie, nu au alt outlet mai fain pentru a fi impliniti decat acesta. Este scopul lor in viata, ceea ce le spune genetica sa faca (de sute si mii de generatii) si le curge prin vene, so much so that they would rather die doing it, then sit on a couch all day, like some of you would prefer to have them do. Asadar let dogs be dogs, not couch potatoes, even if it’s sometimes dangerous or hard. They won’t back down from hardships, only you would, s0 stop comparing!

Urmariti Togo pentru a intelege la ce ma refer mai sus si, la fel, pregatiti servetelele si o patura cosy, caci la cata iarna si inghet veti vedea in film, probabil va va lua frigul 😉

7. The art of racing in the rain (2019):

Yet another tearjerker people! Filmele din 2019 au avut ceva special, mai ales cele cu animale. Acesta nu face nicio exceptie. As putea fi ochiul critic cu acest film si sa mentionez ca inca de la inceput porneste de la premiza luarii unui pui in teorie de rasa, insa in practica de la niste oameni care si-au inmultit iresponsabil cainii. Not a very smart way to portray to the public how to go about getting a dog…

Apoi portretizeaza evident idealul vietii alaturi de un caine, omitand ca acele comportamente evidentiate in film, aduc majoritatea cainilor departe de a creste ca individul respectiv! Basically ne arata cum loveste norocul pe unii oameni care fac toate greselile din lume (cu exceptia socializarii si expunerii, la capitolul asta secventele din film arata exact cum ar trebui facute lucrurile pentru a avea un caine echilibrat) si tot nimeresc un individ care este acel unicorn dog pe care cu totii ni-l dorim. Daca e ceva, pe langa socializare, ce filmul a nimerit, este personalitatea de Golden Retriever (in usoara opozitie cu cea a cainelui din filmul de mai jos).

Viewers be advised that this isn’t by far a portrayal of the reality most dog owners get! It’s just a movie!

Aici se recomanda vizionarea light, cu scopul aducerii acelor warm fuzzy feelings in viata voastra. Si atat! Nu este neaparat ceva educativ, cel putin nu in ce priveste psihologia canina. Poate in ceea ce priveste relatiile interumane. But nonetheless, it’s a great rom-com to watch with your significant other, so enjoy (sau Enzo-y 😀 )!

8. Marley & Me (2008):

Ei aici mai venim de acasa in ce priveste portretizarea corecta din punct de vedere comportamental, atat a rasei, cat si a „monstrului” caruia ii poti da nastere facand toate greselile posibile atunci cand vine vorba de cresterea cainelui! 🙂

Ce mi se pare interesant este cum in 2008 se aratau niste realitati ale comportamentului canin, care in 2019 (vezi mai sus) nu mai erau afisate. Asta consider ca ne arata putin si trendul in care oamenii s-au dus, anume pe ignorarea lucrurilor negative (in orice sfera) si scoaterea in fata doar a plusurilor sau a lucrurilor pozitive. Aici vin cu o mica mentiune (besides the point of this article, but on point with this observation): observ si in viata de zi cu zi si in lucrul cu clientii nostri (umani), cum oamenii nu mai vor sa auda o critica (fie ea si constructiva, in vederea cresterii si imbunatatirii relatiei cu cainele lor), nu mai vor nimic din sfera de „negativ”si vor doar incurajari, recunoastere si lauri (din pacate pentru mai nimic, nu neaparat pe meritate). Din punctul asta de vedere nu vad deloc bine viitorul nici al cainilor, nici al nostru ca omenire, caci nu ai cum sa cresti fara a da de nimic negativ (un obstacol, o cadere, o greseala, un sut in fund etc). E literalmente imposibil! Asadar data viitoare cand cineva va atrage atentia la ceva ce faceti gresit, in loc sa bateti in defensiva, respirati profund si multumiti-i omului care va face acea observatie. E foarte probabil sa fie un blessing in disguise acea „critica”! Oh, and work hard for your praises, no one owes you one just because you exist or because you do the bare minimum!

Getting back to the movie tho’, e funny rau iar la final da, arata cum majoritatea cainilor seniori se linistesc si devin caini buni. Tot un tearjerker, de vazut cu familia, inclusiv copiii mici, insa nu de luat lectii despre cum sa cresti cu caine, ci mai degraba the lesson here would be: ASA NU! Indiferent cat de frumos o dau producatorii ca au avut viata faina, chiar daca era haos cainele. In realitate, nu e chiar asa fun cand ai un caine atat de anxios, distructiv si out of control. It’s just funny when it’s not you (and yours)!

9. Wolfwalkers (2020):

Una dintre animatiile mele preferate, ce ma duce direct in vremurile celtice! Mi se face pielea de gaina de fiecare data cand urmaresc filmul asta si ma transpune acolo instantaneu. Muzica si vizualurile sunt superbe iar povestea ne invata cum prejudecata cauzeaza mereu drame si suferinte.

It’s not just for the kids, it’s a lesson for all of us! Este unul dintr-o serie de 3 filme din folclorul irlandez, celelalte doua fiind Song of the Sea si Secret of Kells. Toate trei sunt deosebite atat ca povesti, cat si ca animatie si vizualuri (unlike anything you’ve ever seen) si ca muzica.

Acesta insa imi vorbeste sufletului cel mai mult si il pot revedea oricand fara a ma plictisi (that, in my book, is the trademark of a great movie)!

10. Because of Winn-Dixie (2005):

Filmul portretizeaza foarte fain cum reusesc cainii sa conecteze oameni ale caror drumuri nu s-ar fi intalnit altfel. Ar trebui o noua campanie pentru adoptii cu celebrul motto al celor de la Nokia: „Dogs – Connecting People”. 😉

Din nou, ca in majoritatea filmelor cu caini, se evidentiaza multe comportamente nesanatoase ale cainilor, ca fiind normale, insa trecand peste componenta asta, avem un film care ne pune in legatura cu copilul nostru interior si ne reaminteste sa fim deschisi si curiosi ca acesta. Ne ajuta sa pastram usile oportunitatilor deschise, caci s-ar putea sa intre pe ele prieteni de care nu stiam ca avem nevoie!

Lighthearted, de vara, 10/10 would recommend!

11. Strays (2023):

Lasand la o parte ca e putin nerealist faptul ca expun caini de rasa ca fiind vagabonzi, lucru nu imposibil dar destul de improbabil, este o comedie tare faina pentru adulti (nu va uitati cu copiii caci e deocheata rau)!

Am ras mult, au portretizat destul de fain perspectiva canina (evident lasand la o parte micile umanizari ce deja nu mai am asteptarea sa nu apara in orice film cu animale) si e smart, sarcastic, ironic here and there, basically everything you’d want from such a movie. E pe Netflix acum so watch it! You’ll thank me after 🙂

12. Isle of Dogs (2018):

Un film de Wes Anderson ne atrage atentia in general. Nu stiu insa de ce am senzatia ca pe acesta nu l-a vazut prea multa lume. Este destul de messed up si ne arata un posibil viitor, sau chiar prezent (daca luam in considerare ce se intampla in Coreea de Nord).

Personal nu sunt mare fan al acestui gen de animatie (intre CGI, desen si 3D), dar acesta specific m-a prins si din nou, ne pune in fata o perspectiva diferita. O realitate la care nu ne-am fi gandit sau care este departe de bula noastra sau coltul nostru de lume.

13. I am Legend (2007):

I am Legend nu este un film despre caini, insa ne duce back to roots cand vine vorba de colaborarea dintre om si caine in situatii de supravietuire. Will Smith isi joaca excelent rolul de lider si coechipier al lui Sam, GSD-ul care ii este alaturi cand lumea se sfarseste!

Acum, ca in toate filmele cu orice rasa de lucru, dar nu numai, ar fi bine sa nu ne indragostim de rasa respectiva doar prin prisma filmului in sine. Ci sa ne facem research, sa gandim putin critic si sa ne asiguram ca acea rasa se potriveste real stilului nostru de viata. Desigur sa tinem cont si de individul ales, indiferent de rasa din care face parte, caci daca va asteptati ca simplul fapt ca aveti un GSD, va va feri de toate relele si veti supravietui unui zombie apocalypse, atunci am vesti proase pentru voi… :)))

Din nefericire, statistic vorbind, de fiecare data cand o rasa a fost portretizata intr-un film de succes (vorbim blockbuster level) s-au intamplat 2 lucruri cu ea:

• S-au umplut adaposturile de acea rasa (caci oamenii si-au luat-o strict emotional, pentru a trai aceleasi emotii vazute in film, iar odata ce realitatea i-a lovit au renuntat la caine)
• S-a stricat rasa din punct de vedere genetic (pentru ca cererea a crescut brusc pe piata, o parte din crescatori au facut monte mai multe decat ar fi fost ideal, netinand cont de teste etc, si desigur au aparut concomitent multi samsari, care la fel au asigurat cainii respectivi conform cererii de pe piata; pentru ca apoi dupa boost-ul initial, rasa a primit „reviews” negative, stapanii nefiind pregatiti sa-i faca fata, a scazut cererea drastic, lasand crescatorii legit fara cumparatori reali si asumati)

Cam asta s-a intamplat in timp cu toate rasele de genul: dalmatieni, boxeri, rough collie, saint bernard, GSD si malinois. Acestea 2 din urma sunt cele mai recente. Insa cand a fost ultima data cand ati vazut un dalmatian, sau un saint bernard? S-au rarit pentru ca demand-ul a scazut pentru ei odata ce s-a dus hype-ul filmelor cu ei. It’s a sad reality, I know.

Revenind la film, ne arata foarte clar si ce efect terapeutic are cainele pentru om (he basically keeps you from going crazy in such isolation). E tot unul din acele filme pe care le-as revedea oricand, chiar daca finalul nu este cel mai fun. E real, e raw si e ce trebuie!

14. Babe (1995):

Babe nu este numai despre caini si chiar daca umanizeaza toate animalele, este totusi o capodopera ce ne arata simplitatea vietii la tara. Idealizata, desigur, but still. Ce imi place foarte mult la acest film este ca arata foarte clar atat ierarhia in haita de caini, cat si la alte animale, iar pe langa asta respectul oferit natural stapanului, si chiar contextul in care o anumita rasa este indeplinita.

Ne trece cumva prin conceptul de Animal (in care toate animalele comunica intre ele, in realitate prin energie si body language, iar in film prin limbaj verbal ca si noi) – Caine (unde exista haita, ierarhie dar si o relatie bazata pe incredere si respect cu stapanul) – Rasa (si indeplinirea acesteia oferindu-i contextul de a-si practica talentele native si genetice) si Individ (unde fiecare caine are plusurile si minusurile sale si o personalitate aparte).

Un film special atat pentru copii cat si pentru adulti!

15. Alpha (2018):

Alpha is right there at the top of my list (figurately speaking)! Atat de mult te intoarce la instinctual filmul asta si te transpune la inceputurile relatiei noastre cu cainii incat il simti in viscere. Este intru totul deosebit, de la grafica si imagini/vizualuri, pana la poveste si la muzica. Mi se pare incredibil cat de bine au putut reda trairi, emotii, comunicare si relationare, fara a face prea mult uz de cuvinte!

Cam la fel cum ar trebui sa comunicam si noi cu cainii nostri, nu prin cascade intregi de cuvinte, ci prin limbaj corporal, energie, atitudine, calm si rabdare. Si da, in film portretizeaza si cum s-a creat incredere intre om si lup (prin asocieri pozitive) dar si cum s-a creat respect (prin punerea piciorului in prag atunci cand a fost cazul).

Watch & more importantly: learn!

16. Red Dog (2011):

Red Dog e un film de pus la rana! Chiar daca nu pare la prima vedere, de-a lungul vizionarii ne transpune in Australia unde acest cattle dog atinge inimile tuturor celor pe care ii intalneste. Din nou ce imi place foarte mult este ca arata naturaletea anumitor stiluri de convietuire cu cainele. Ne arata cat de echilibrati sunt cainii carora li se permite sa fie caini, care nu sunt ultra cocolositi si care pur si simplu stau pe langa casa omului, alegand sa fie companioni, nefiind obligati fortati sa o faca.

Din nou, simt nevoia sa punctez ca un Australian Cattle Dog is no walk in te park (nor is one sufficient exercise for it) si ca desi pot fi exact asa ca in film de faini, trebuie tinut cont de stilul de viata portretizat acolo. Care nu este acelasi cu apartamentul tau de 2 camere din Titan! Cattle dogs sunt caini de lucru, activi si extrem de rezistenti la tot ce inseamna stres/efort fizic (de la alergat kilometri pana la a fi loviti de o copita fara a simti mare lucru, deci mica ta smucitura din lesa nu va face mare lucru in a-i comunica orice acestuia).

Si aici m-as asigura ca am niste servetele la indemana pentru finalul filmului! 😉

17. White Fang (1991):

Este cred unul dintre primele filme cu caini (sau ma rog lupi) pe care le-am vazut. Un clasic si un film pe care nu ai cum sa-l ratezi daca esti dog lover!

Colt Alb, dupa romanul cu acelasi nume al lui Jack London, este o poveste despre conexiune, loialitate, instinctual, natura si prietenie. Este si acesta de pus la rana si vazut cu intreaga familie (desi, pentru cei mai slabi de inger sau care sunt overprotective cu copiii, tineti cont ca are si scene de lupte intre caini etc). Este un film pe gustul meu pentru ca spre deosebire de cele din ultimii (multi) ani, ne arata realitati ce acum oamenii sunt prea moi sa le accepte. Asta este frumusetea filmelor vechi (anii ’80, ’90 si pe ici pe colo chiar si 2000, pana la un punct), nu se ascundeau dupa deget lucrurile. Se aratau in complexitatea, duritatea, onestia lor, fie ea frumoasa sau cruda, urata chiar.

Truth is truth, no matter what, or as Winston Churchill so wisely said: „The truth is incontrovertible. Malice may attack it, ignorance may deride it, but in the end, there it is.”

And with that I will end my movie list for the time being. Let me know in the comments when you’ve finished watching them all and I’ll make another one, cause Lord knows there are tens of good ones!

Meanwhile, make sure you take notes and remain with something from these viewings, not just entertainment. Am descoperit de curand ca pentru noi (eu si Mihai) au ajuns atat filmele cat si cartile sa fie adevarate lectii, nu conteaza genul lecturii sau al filmului, cu ceva ramanem de acolo. O fraza, un gand, o idee, o emotie… Te schimba. Te cresc. Te transforma ca om!

Lasa-te atins de un film, de o carte. Fii deschis si proactiv!