Printre toate temele de discutie avute pe lista mea interminabila, am decis sa o abordez pe ultima, anume Dog Psychology Bootcamp.

E prea la cald dupa terminarea evenimentului, ca sa nu astern cateva cuvinte pe „hartie”!

Impactul pentru mine anul asta, a fost mai mare, a cazut like a rock si a facut un click mare cat casa ca sunt in locul, momentul si cu oamenii potriviti. Mai mult decat atat, anumite visuri chiar devin realitate daca crezi suficient de mult in ele, dar si daca faci pasii necesari in directia lor.

But first things first, haideti sa povestim despre istoria Bootcamp si cum a ajuns acest eveniment sa se transforme efectiv sub ochii mei in ceva viu, constantly changing and evolving!

Editia de anul acesta a fost practic a 6-a, asta insemnand o experienta acumulata de 6 ani in care am organizat consecvent acest tip de eveniment. Cred ca este singurul care nu a disparut din programa fiecarui an (restul fie au fost inlocuite de altele, dupa cerere, sau modificate/eliminate complet).

Lucrurile nu au fost insa roz de la inceputuri…

Primul Bootcamp a venit asa…Ca o nebunie a mea, gandindu-ma cum as putea face o iesire in natura mai ampla, cu caini si oamenii lor, intr-un loc fain si sa imbin asta cu un Workshop. Zis si facut! Am anuntat evenimentul, s-au strans o mana de oameni, dintre care o parte inca sunt cu mine/noi, care au avut incredere intr-o pustoaica (cel putin in ce priveste experienta in domeniul asta, ca varsta era de 30 ani atunci, so not quite a kid), sa ii aduca de la Bucuresti la Bran.

Imi amintesc si acum cum am ajuns la pensiune dimineata devreme, alaturi de partenera mea Tina, de la Tina’s Pet Paradise, caci nu aveam masina proprie. Alaturi de noi erau si bunica mea, mama si sora. Le-am chemat pentru ca era ziua mamei care tocmai trecuse prin al doilea divort si mie imi anulase cineva in ultimul moment o rezervare, drept urmare aveam o camera libera si am zis sa-i fac o surpriza si ziua de nastere mai frrumoasa, neavand multe experiente de genul la viata ei de pana atunci.

A fost cumva a family & customers meeting, iar eu aveam toate emotiile caci trebuia pentru prima data sa ma ocup singura si pe cont propriu de tot ce inseamna organizare, de la activitati, la pensiune, mese cat si de caini. Looking back I was a little bit crazy to figure it out on my own like that! But it worked out somehow.

Nu mai am acum timpul sau rabdarea sa caut poze de la acel moment, insa a doua parte a acestui articol cred ca va compensa aceasta lipsa si va va da un taste legat de ce inseamna acum Bootcamp.

In orice caz, spuneam ca am ajuns dimineata devreme la pensiune, caci eu trebuia sa imi notez tot Workshopul de Dog Psychology pe flipchart, de mana! A iesit chiar frumos, inca mai am acele foi rulate spre amintire.

Am avut incredere insa in mine si in capacitatile mele si am avut un eveniment atat de fain, indiferent cat de rudimentar ar fi fost, incat oamenii si-au dorit sa participe la un urmatorul!

In ciuda faptului ca atunci abilitatile mele de comunicare erau below sea level, in ciuda faptului ca nu aveam experienta in a organiza astfel de evenimente, in ciuda faptului ca era sa ne pierdem pe traseu in prima zi, sau a faptului ca nu stiam cum sa dozez efortul si sa iau in calcul capacitatile fiecarui participant, in ciuda faptului ca a trebuit fiecare sa-si aduca propria mancare, caci pensiunea noastra, oricat de faina si cu un vibe rustic de munte era (multumesc pe calea asta Casa Tolstoi si lui George proprietarul ei, pentru ca ne-a primit), nu avea decat micul dejun inclus, restul meselor trebuiau gatite/pregatite de noi… In ciuda tuturor oprelistilor, Bootcamp a fost apreciat si dorit in continuare.

Cred ca ce a contribuit atunci au fost pura pasiune pentru caini, entuziasmul pentru o noua aventura si increderea in viziunea a ceea ce am vrut sa fie Bootcamp, anume un eveniment care sa aduca mai mult decat ar putea un Workshop sau sedintele individuale, sa aduca oamenii mai aproape de instinctual, sa le dea ocazia cainilor sa fie in natura si parte din aceasta. De asemenea, mi-am dorit inca de la inceperea acestui proiect, sa fie exact cum ii spune numele, anume o iesire din zona de comfort, o spargere a tiparelor de comoditate de acasa, putina disciplina si militarie, dar suficient cat sa pastreze si factorul fun! Mi-am dorit de asemenea sa arat oamenilor care ne primesc, de la pensiuni, ca si clientii cu caini pot fi civilizati, pot avea o conduita in interactiuni si pot pastra camerele si locatia curate si neafectate de trecerea noastra pe acolo.

Am vrut sa devenim, haita noastra, un exemplu de ASA DA! Am vrut sa arat ca se poate. Se poate sa ramana camera fara par pe paturi si fara stricaciuni in urma trecerii multor caini pe acolo. Se poate ca o curte sa ramana curata in urma noastra si sa fie stranse deseurile, atat biologice cat si altele. Se poate sa se uite oamenii din jur, vecini sau alte pensiuni, cu admiratie catre noi, ca nu deranjam sub nicio forma (nici macar cu poluare fonica).

Si am reusit sa pastram acest standard de atunci si pana acum, in fiecare an, fara exceptie! Ajungand ca unele pensiuni (cum este si Casa Tolstoi), sa ne primeasca aproape exclusiv pe noi ca si grup de oameni cu caini, afland de la ei ca in alte tabere canine ce au mai avut loc de-a lungul timpului pe la ei, s-a lasat un gust amar si s-a trecut la decizia de a nu mai primi decat ocazional si individual stapani de blanosi.

Cu exceptia noastra! Ceea ce pe mine ma incarca de mandrie (in sensul bun, not ego related) pentru ca am tinut mereu la standardele acestea de igiena si structura. Oamenii nostri, majoritatea, au cusca dupa ei, sau au cainii educati astfel incat sa nu urce in paturile curate, sa nu devasteze camerele sau sa faca stricaciuni prin curte, chiar daca se bucura la fel de mult de spatiul oferit ca oricare altii.

Si da, se poate si cu structura si cu fun! Una nu o exclude pe cealalta. Dimpotriva, stapanul are mai multa liniste si libertate, iar cainele invata ca poate fi relaxat si calm si in alte locuri, nu doar acasa. Win – win!

Si asa, fuse si se duse primul Bootcamp in 2019!

In 2020, a venit a doua editie, cu o idee mai multi oameni si o alta locatie, tot in Bran. Tot atunci a venit pentru prima data in eveniment si Mihai, insa din postura de participant. Tot eu centram, tot eu dadeam cu capul.

S-a facut un prim powerpoint cu o prima prezentare pt Workshop pe proiector. Oamenii nu au fost la fel de inchegati ca in primul, o parte dintre ei fiind acolo pentru prima data, o parte nu (fusesera in 2019). Fiind si anul cu pandemia, ne-am vazut de cateva ori (putine) in pack walks, care la vremea respectiva erau doar de catre mine organizate, si cam atat. People were weird about social distance si in ce priveste purtarea mastii, nu se cunoasteau intre ei si grupul a inceput sa iasa din carapace abia prin a 2-a zi seara, in conditiile in care in a 3-a zi ne luam ramas bun.

Din nou, nu am avut masina proprie asa ca research pentru traseu sau zona nu am putut face, am mers cumva pe unde stiam deja din anul anterior ca se poate. La fel, a trebuit sa facem gratar, which might sound fun but it actually wasn’t so much so, caci dupa o zi obositoare de traseu, respectiv workshop, numai de gatit/gratarit nu iti mai ardea. Dar am avut noroc ca exista partea masculina acolo pentru a se ocupa de hrana bestiilor (si aici ma refer la noi, femeile :)))) ).

Oana Boutique a fost pensiunea ce ne-a acceptat atunci, locatia frumoasa, cu o curte mare si faina pentru ce aveam nevoie, insa cu proprietara am avut o comunicare destul de deficitara, asa ca am decis sa nu revin.

A fost un amalgam si atunci, dat fiind ca mereu am fost cumva singura & I only knew how to look out for number 1, am fost destul de selfish in acel Bootcamp si pe traseu mergeam eu cu capul inainte si lasam oamenii in urma, nu stiam sa look after my pack, I was kind of a lonely wolf (or she-wolf, as the song goes). Nu stiam sa dau timp de respiro oamenilor, ingramadind intr-o zi si antrenament dimineata (da da, functional gen sau cross fit, imagine that!) si traseu la pranz.

Noroc ca Workshopul era mereu in prima zi (in loc de Welcome gen), doar ca nici asta nu era tocmai bine gandita, dat fiind ca oamenii veneau gata obositi de pe drum si eu ii bagam in lectie 🙂 I was young and inexperienced. Tot asa cu familie, catel, purcel pe langa, imbinand utilul cu placutul. Acela a fost ultimul Bootcamp unde am avut loc si am putut invita un partener (Tina).

And yet, people liked it & they came another year after that!

Asta sau activitatea dinaintea acesteia m-a invatat sa vand al naibii de bine. :))

De data asta, in 2021, deja Mihai intrase putin in paine alaturi de mine, devenisem deja Yoolia’s Pack (nu mai eram Yoolia – Dog Behaviourist). Si vazand dorinta si placerea lui inspre dezvoltarea personala, am introdus un element nou in Bootcamp, acum organizat cu 2 creiere, nu doar unul: Workshop de dezvoltare personala!

Ai zice, ce Dumnezeu are dezvoltarea personala cu psihologia canina?! Dar ai sa razi, draga cititorule, chiar are! Pentru ca focusul lui in acel workshop nu a fost ca la clasicul seminar de dezvoltare personala, pe cum sa devii bogat si fericit, ci pe cum sa fii calm si asertiv in relatia cu cainele!

Si de atunci s-au schimbat putin lucrurile. In bine. Pe langa activitatile ceva mai bine organizate, ne-am orientat putin mai mult spre om, cu compasiune si iubire. Atunci eu venisem si cu experienta primului TSAC prin care am trecut cu Fuki si am zis ca ar fi interesant sa invatam oamenii in cadrul Bootcamp si ce inseamna un good citizen test, asa ca am introdus, asa cum am stiut noi, si acest element.

Atunci, tot la Casa Tolstoi, s-a inchegat ceva mai bine grupul, oamenii au fost mai apropiati, s-au legat prietenii si noi i-am adus pe unii oameni dintre cei de acolo, mai aproape de sufletul nostru. Sunt multe povesti din acel Bootcamp, dar as scrie pana maine daca le-as povesti pe toate.

Am ras si am plans impreuna, am trait emotii intense si bune si mai putin bune, si am crescut impreuna. Acela a fost si ultimul Bootcamp in care familia (in speta doar sora mea si iubitul ei de atunci) au fost alaturi de mine/noi. Odata pentru ca Bootcamp a devenit ceva mult mai serios (intr-un sens bun) cat si pentru ca ajunsesem deja sa nu mai avem locuri suficiente pentru toata lumea care voia sa participe.

Au fost multe lectii invatate si o experienta din care aveam sa construim scheletul pentru ceea ce este Bootcamp acum!

A venit apoi 2022 cu editia a 4-a de Bootcamp, de data asta insa intr-o conjunctura total diferita, pentru ca deja de la inceputul anului, conceptul de pack walks regionale intrase in joc! Doamne, ce diferenta a putut face acest aspect….

Practic ne-a usurat munca cel putin cu jumatate, prin simplul fapt ca o buna parte din oameni se stiau din plimbari si grupul era semi-inchegat deja, noua ne ramanea doar partea practica nu si componenta sociala de bifat!

Multe schimbari au venit in 2022, atat prin prisma locatiei, de data asta optand pentru Pensiunea Kokel din Dumbraveni, unde pe langa serviciile si cazarea premium, aveam acces la restaurant de 5 stele (Bistroteca Baum), cu toate preparatele posibile pentru toate gusturile posibile (daca vreodata ajungeti pe acolo, indiferent de alegerea culinara facuta, trebuie sa incercati si sosul de trabuc, e mandatory), cat si prin prisma faptului ca noi eram deja mult mai organizati atat in evenimente (pe langa pack walks regionale, deja dadusem drumul la Workshops si faceam ceva mai des si Pack Walks Generale) cat si in general.

Aici am introdus pentru prima data o zi de acomodare cu apa si inot, a cainilor, si o zi de obedienta, ceva mai structurata, pe partea de TSAC, alaturi si cu ajutorul lui Liviu Obrejan (Lupus Fortis Mediensis)!

Insa, pentru ca din nou, nu aveam toate piesele pe tabla, organizarea a lasat pe ici pe colo de dorit. Am adaptat insa si luat in calcul, am invatat din greseli & we did better next year!

Si asa am ajuns in 2023, la editia 5, aceeasi locatie, grupul aproape acelasi (cu mici exceptii) si cu un participant care a venit din alta localitate (fata de Bucuresti) pentru prima data.

Lucrurile au iesit excelent si oamenii (ca de altfel in fiecare an, in ciuda diverselor minunsuri) au continuat sa vina. Unii ne spuneau ca isi fac concediul si isi iau zilele libere in functie de Bootcamp. Altii ca abia asteptau sa prinda loc (da, asta e deja alt subiect, ca locurile in Bootcamp se dau ca painea calda, daca nu din prima zi cand anuntam datele exacte, maxim in a doua, si vorbim aici cu 6 luni inainte de data cu pricina, caci programul noi il anuntam in Ianuarie pentru tot anul). Din nou s-au legat sau reiterat prietenii, s-au facut amintiri iar pentru noi a fost primul Bootcamp cu un om in echipa – Robert!

Si ajungem la momentul prezent, cu ale lui implicatii si la de ce titlul articolului este NEVER WALK ALONE.

Practic editia 6 a Bootcamp, editia de anul acesta, a incununat tot efortul meu/nostru de anii trecuti cat si toate experientele de la inceput si pana acum. A fost de departe cel mai reusit Bootcamp, atat pentru ca o buna parte dintre oameni se stiau din pack walks (inclusiv cei care au venit de la distanta – Iasi, Timisoara, Constanta), cat si pentru ca am stiut sa organizam totul cu gandul la ei si la echilibru.

Am ales ca si locatie, una speciala pentru sufletul nostru, anume Pensiunea Popasul Ursilor din Chiscau, judetul Bihor. E speciala pentru ca eu in zona aceea mi-am petrecut verile alaturi de verii mei in copilarie, unchii mei sunt acolo si au pictat biserici in tot judetul, iar una care mi-a impactat sufletul a fost si cea in care eu si Mihai ne-am spus DA in fata Divinitatii, cea din Poienii de Sus.

La pensiunea mentionata, am petrecut cu familia dupa cununia religioasa in 2021 si tot acolo ne-am petrecut o vacanta frumoasa in perioada respectiva. Ne-am legat de acel loc iar Mihai a fost impactat de platoul carstic Padis si energia locului.

Asadar am hotarat sa le aratam si celor din haita acest loc de suflet si de pus la inima. Which we did, in ciuda distantei relativ mare (coltul celalalt al tarii).

Prima zi a fost zi de Welcome, no pressure, just setting things up for success si fiecare dintre parti si-a comunicat asteptarile si doleantele. Nu am mai ingramadit nimic altceva decat o cina buna in stomac. 😉

Oamenii au intrat in vibe-ul Bootcamp aproape instant, toti au fost punctuali si au ajuns la timp (cu o mica exceptie, de inteles datorita distantei), pentru ca au invatat de-a lungul timpului in evenimente, cat de important este acest aspect. Ne creste inima cand vedem cum sunt de organizati de ceva timp incoace!

A doua zi a fost Nature Day, o zi dedicata mamei naturi si partii de efort fizic si mental, atat pentru oameni cat si pentru caini. Spre deosebire insa de alti ani, cand bagam un antrenament serios inainte, sa ma asigur ca toata lumea e deja obosita pe munte :))) , acum am ales sa lucram la partea de energie inainte de orice si sa ne setam corect ziua, cu calm, bucurie, deschidere si iubire.

Am mai facut meditatii (mostly testat apa cu degetul) si in alti ani. Acum insa, cu ajutorul unor oameni tare dragi sufletului nostru – Ema si Adi, care ne-au acompaniat cu baie de sunete, Mihai a putut sustine o meditatie ghidata Reiki, absolut superba si de atat de mare ajutor pentru mindsetul oamenilor. Gotta give him props for being such a master on the spiritual side! You gotta be there to feel & experience it.

Dupa aceasta setare absolut deosebita si un mic dejun ardelenesc, am pornit pe traseu. Unul de data asta nici prea prea, nici foarte foarte, potrivit pentru toata lumea. Dat fiind ca a fost primul an cand am putut fi ceva mai multi (datorita pensiunii cu mai multe camere), a trebuit sa luam in calcul ceva sa se potrivesca tuturor! A fost si pentru noi o premiera si a trebuit sa facem o recunoastere foarte buna a traseelor in prealabil, pana am ales unul ok din toate punctele de vedere.

A fost magica ziua asta. Cu suisuri si coborasuri 😉 A ajutat enorm insa ca toata lumea stia deja ce aveau de facut, cum arata structura in plimbare, cum arata off leash in structura, cum adresam sau recompensam ceva si ca au putut sa faca o baie de sunete si in natura, alaturi de pasarile, oile si vacutele ei.

Apoi a venit Obedience Day, ziua dedicata disciplinei si structurii in relatia cu cainele. Aici din nou am apelat la ajutorul lui Liviu de la Lupus Fortis, pentru ca are un fler aparte pentru tot ce tine de obedienta.

You either hate him or love him. Usually it’s the latter & we vibe with him so as long as he’s willing to help, we’ll be grateful to have him over in our Bootcamps!

Si am incheiat si ziua asta cu succes si cu multe lectii invatate. Chiar si eu am dat „examenul” alaturi de Vanya, pentru a-i testa obedienta invatata in decursul lunilor de cand suntem impreuna cat si sociabilitatea!

Inainte sa intrebati, stam bine, insa mai este de lucru pana la 10 pe linie. In contextul in care a si trecut prin primul ciclu de calduri in namiezul evenimentului. Personal sunt foarte mandra de cum a performat, dat fiind ca au fost multe premiere in viata ei, in acest eveniment specific. M-a surprins placut si sunt recunoscatoare pentru ce relatie frumoasa am construit so far!

Workshop Day a venit cu partea de iubire (chiar si tough love) si loialitate. De ambele parti, atat cea umana cat si cea canina. Si invatarea a ce inseamna de fapt afectiune si iubire pentru caine si cand cat si cum sa o oferim!

Inainte de a invata insa, am mai facut o mica incursiune in natura si le-am dat o forma de afectiune inedita si cateilor, anume am facut confidence building, schimb de owners si balaceala, sa fie treaba treaba si sa ii avem calmi la partea de invatare teoretica.

In acea seara ne-am mai aratat intr-un fel inedit si inopinat iubirea ce o purtam cainilor nostri si am organizat o ceremonie a focului ca forma de onorare a tot ce s-a intamplat in acele zile! Vibe-ul a fost cum nu se poate mai fain si mai intim.

Acum, ce legatura au toate astea cu Never Walk Alone?

Well, mi-am dat seama in acest Bootcamp cat de mare si puternica este haita mea. Mi-am dat seama ca nu sunt singura si suntem inconjurati de oameni care ne vin in ajutor imediat cum avem nevoie. Mi-am dat seama ca asa cum eu ii vad pe ei (da, pe voi!) si ei ma vad pe mine. Mi-am dat seama cat de mult am crescut alaturi de ei si de echipa, mi-am dat seama cat de mult au crescut ei, fiecare in parte si cat de mult impact are aceasta haita mixta de oameni si caini.

Bootcamp a devenit nu un abonament de 10 sedinte adunate intr-un weekend, cum ziceam la primele editii. Ci un eveniment ce cuprinde in cateva zile echivalentul a 3-5 workshops (leash handling, obedience, confidence building, calm around dogs, expunere etc), imbina holistic partea spirituala si energetica ce influenteaza cainii, cu partea pragmatica de la exercitiu fizic si mental, disciplina si pana la afectiune toate in diferite circumstante si practic oamenii ajung sa vada atat o alta parte a lor, cat si o alta parte a cainelui lor. A ajuns sa fie un retreat, o vacanta activa, o experienta si un eveniment instinctual.

Yoolia’s Pack a capatat o cu totul alta insemnatate si toate feedbacks ce au venit in urma acestui Bootcamp imi arata ca nu mai este cazul sa fiu a lone wolf. I will never walk alone again!

Si cu asta si cateva lacrimi ce inevitabil curg din preaplinul inimii mele, inchei aceasta postare si va las cu mesajele (unele) primite de la cei care au trait experienta asta alaturi de noi.

Remember: you don’t have to walk alone, unless you want to!

Read that again.