Am vrut de ceva timp sa scriu despre Start It Right sau ce inseamna primii pasi in viata alaturi de caine si a cainelui alaturi de tine.

Sunt mai multe motive pentru care voiam sa abordez tema asta:

• Vin Sarbatorile si statistic vorbind va fi o explozie, ca in fiecare an, de oameni ce vor darui sau vor primi in dar un caine (sau animalut de orice fel)
• Oamenii chiar nu sunt constienti ca exista un serviciu de genul Start It Right pe piata (adica daca tot vrei sa faci un cadou special si care sa „dureze” in timp, decat sa-i oferi persoanei dragi un suflet viu, mai bine ii oferi posibilitatea sa lucreze cu oameni ca noi, care sunt specializati in domeniu, si care o pot ajuta sa isi aleaga exact cainele de care are nevoie astfel incat lucrurile sa mearga ca unse in ce priveste viata lor impreuna)
• S-au aliniat planetele si a venit Vanya in viata noastra

Asadar le vom lua pe rand, punctand fiecare element in parte!

1. Daruirea unui caine/animalut cadou de Sarbatori.

PLEASE DON’T DO THAT!

Un caine (si un animal in general) este o responsabilitate mult prea mare ca sa fie o surpriza for an unexpecting relative or friend! Ganditi-va ca nu este doar o distractie de moment sau o jucarie de plus umblatoare care sa-l tina ocupat pe cel mic pret de cateva zile. Mai mult, este si o responsabilitate (cu un sentiment de vinovatie atasat in caz de refuz) plasata pe umerii respectivei persoane!

De asemenea, NU OFERITI CADOU CAINI COPIILOR MAI MICI DE 10 ANI! Nu sunt inca nici capabili sa aiba grija de ei si nici sa isi asume responsabilitati atat de mari! Indiferent cat v-ati putea dori sa va indepliniti voi, ca adulti, anumite nevoi din copilaria proprie, oferindu-le ceea ce nu ati avut voi copiilor vostri, nu este aceasta cea mai buna varianta. Toata responsabilitatea si timpul necesar educarii si cresterii cainelui (care nu difera cu mult din punct de vedere al costurilor de orice fel – timp/bani – fata de cea a cresterii unui copil) vor pica tot pe umerii vostri, indiferent de promisiunile copiilor vostri ca vor avea grija.

Am vazut mult prea multi caini cedati altor familii sau mai rau, la adaposturi, pentru ca s-au plictisit copiii de ei, pentru ca parintii nu mai au timp sa se ocupe, caci copiii au zis ca o vor face dar nu au facut-o, pentru ca nu se gandeau ca necesita atata timp etc.

Please refrain! Respirati de 5 ori si think twice dupa cum zicea Celine Dion.

2. Start It Right!

Dupa cum ziceam, daca va ganditi serios ca este momentul sa va faceti cadou voua insiva un caine de Craciun, sau familiei ori cuiva drag, atunci o solutie mult mai sigura ca lucrurile nu vor deraia la prima adiere de vant este sa va orientati catre un serviciu de tip Start It Right (si sa va oferiti voua sau celor dragi acest serviciu drept cadou, mai degraba decat a va avanta direct catre un suflet, dintr-o decizie pur emotionala).

Cum poate ajuta un astfel de serviciu? Simplu! Un specialist (in cazul nostru chiar 2 – eu si Mihai) va va lua frumos de manuta si va sta cu voi si cu toata familia sau, daca este vorba despre o persoana draga, cu acea persoana, la masa si vom dedica o zi intreaga analizarii stilului vostru de viata, a energiei (atat fizica, cat si atitudinea) fiecarui membru al familiei, a conditiilor de viata in care urmeaza sa fie adus cainele, a timpului fiecarui membru al familiei in parte, a programului dupa care functioneaza fiecare membru individual al familiei, cat si familia as a whole etc.

Vom comanda sau pune pe lista toate cele necesare din punct de vedere tehnic si calitativ convietuirii cu cainele. Vom gandi locurile unde are acces in spatiul de convietuire si cand, vom stabili de comun acord responsabilitatile fiecarui membru al familiei cu cainele si ce vom face in diferite scenarii ce pot aparea in viata. Ne vom lua atata timp cat este necesar pentru ca toate lucrurile sa fie bine puse la punct.

Daca viitorul membru patruped al familiei nu este primul, adica daca in casa mai exista alte animalute (caini/pisici in speta), vom analiza si evalua inclusiv energiile lor si va vom da teme de lucru pentru ca ele sa fie ok cu blanosul ce urmeaza sa se alature familiei. Ne vom asigura ca TOTI membrii familiei (umani sau patrupezi) sunt luati in considerare inainte de a aduce o alta energie in mediu.

Vom hotari impreuna daca ceea ce se potriveste in mixul vostru familial este un pui, un adolescent, un caine matur sau un senior (in functie si de ceea ce va doriti cu totii). Vom stabili daca va fi un caine de rasa (cu pedigree) sau un metis (din nou luand in considerare dorintele voastre). Vom stabili, daca se doreste un caine de rasa, ce rasa dintre cele dorite se potriveste familiei/individului (daca vorbim despre o singura persoana) sau daca deja sunteti setati pe o rasa anume, va vom da din cunostintele noastre legate de acea rasa si va vom recomanda diverse carti/articole/video/documentare/site-uri/pagini social media de urmarit, asfel incat sa fiti asumati in decizia luata si sa stiti cu ce caine urmeaza sa convietuiti.

Veti avea apoi o saptamana la dispozitie pentru a va asigura ca puneti in aplicare totul, comandati toate cele necesare si va documentati pe toate directiile in care veti primi teme (inclusiv ca le aplicati in practica).

Dupa o saptamana, timp in care si noi ne vom face temele in ce priveste noul catel, vom dedica o zi sa mergem in vizite diverse.

Daca decizia este catre un caine de rasa, vom vizita canise (fie fizic, fie online), vom discuta cu crescatori, vom socializa cu oameni ce detin caini din acea rasa, din grupul nostru de clienti si nu numai (pentru a vedea si indivizi adulti din rasa respectiva, cat si pui, adolescenti sau seniori) si pentru ca intre timp noi ne vom fi interesat de cuiburi cu pui disponibili din acea rasa, vom merge sa alegem un pui/caine (depinzand de dorintele ce tin de varsta).

Alegerea va fi facuta de comun acord (va vom ghida in a alege energia potrivita pentru voi ca si familie). Alegerea nu inseamna ca veti si pleca alaturi de el acasa! Veti rezerva puiul/cainele si veti dormi peste noapte cu decizia luata, pentru a ne asigura ca este una buna si potrivita pentru voi 100%.

Daca decizia este sa adoptati, atunci vom dedica ziua respectiva pentru a vizita 1-3 adaposturi (sau daca aveti vreunul pe care va doriti sa il sprijiniti vom merge la acela) si a interactiona cu o serie de caini. Vom alege 2-3, de comun acord, pe care sa ii trecem mai departe prin cateva teste, sa le vedem personalitatea (atat cat poate fi vazuta in circumstantele date). Vom alege unul singur, impreuna, pe care il vom „rezerva” si nu vom pleca cu el acasa. We will sleep on it also, sa ne asiguram ca toata lumea e multumita cu decizia luata 100%.

In functie de situatie, fie vom merge a doua zi si vom lua catelul, in ambele situatii (cumparare/adoptie), fie vom mai astepta, dupa cum dicteaza circumstantele. In orice caz, in decurs de maxim o saptamana, vom merge din nou impreuna si vom dedica o zi acomodarii cainelui cu familia, in noul spatiu, cu celelalte animalute din spatiu etc.

Ne vom asigura ca la finalul zilei respective veti stii exact ce aveti de facut in fiecare zi pentru a avea un caine echilibrat si o relatie frumoasa pe tot parcursul vietii voastre impreuna!

Veti avea acces la noi evident, dar si la diverse resurse pentru a studia constant si a va aprofunda cunostintele in ce priveste psihologia canina, acces la evenimente de grup si diverse promotii.

Practic ne vom asigura (cat tine de noi bineinteles) ca niciodata nu veti avea nevoie de reabilitare a comportamentului cainelui!

Nu-i asa ca suna extraordinar de bine si ca te intrebi acum de ce nu exista un astfel de serviciu cand ti-ai luat tu caine? Sau ca l-ai recomanda oricui ar vrea sa-si ia un caine dar nu stie de unde s-o apuce (poate chiar si daca stie de fapt)?

Ei bine el exista! Si personal cred cu tarie ca daca oamenii ar primi un astfel de cadou de Craciun vs un animal in carne si oase, ar scadea radical rata de abandonuri aparute in general dupa trecerea sarbatorilor si chiar overall.

De Craciun fii mai bun si ofera know-how! 🙂

3. Planete aliniate si Vanya:

Acum haideti sa vorbim despre Vanya (be advised, there’s gonna be a photo dump)!

Prima poza din articol este una dintre primele ei poze clare, restul sunt mai mult videos in care este destul de greu sa o distingi pe ea de fratele ei colorat relativ la fel.

Care este povestea Vanyei? Ei bine, dragii babei, asezati-va pe langa semineu caci va dura putin. Luati-va ceaiul cu iz de scortisoara si faceti-va comozi la lectura!

Povestea Vanyei incepe in urma cu multi ani, cand am decis sa notez intr-o lista toate rasele de caini cu care m-as vedea la plimbare si convietuind. Una dintre aceste rase era Bullmastiff (unul dintre motive fiind ca dintre rasele molossoide si falcoase, era cel care lasa cele mai putine bale – nicidecum deloc insa)!

I always had it in the back of my mind ca dupa Akita va veni Bullmastiff. Nu stiam exact cand pentru ca depindea de multi factori, printre care eventual si sa am propria locuinta, nu sa stau in chirie, caci mai greu cu 2 caini talie mare respectiv gigant astfel.

Meanwhile, a venit Mihai in viata mea, long story short, circumstantele s-au schimbat, Fuki era la varsta potrivita sa fie un exemplu pentru un pui, noi doi ca si cuplu eram pregatiti sa ne asumam un pui inca din 2021, iar stilul de viata o permitea de asemenea. A trebuit sa mai asteptam putin pentru a termina tot ce tinea de nunta noastra in 3 acte si pelerinajul pe Camino de Santiago.

Practic din Noiembrie 2022 erau toate asezate, mai lipsea doar sa intram in legatura cu un crescator legitim, pe care eu personal il urmaream de vreo 4-5 ani in social media, caci venea highly recommended si de catre alti crescatori legitimi si buni din Romania – Andrei Tenu.

Asa ca la finalul lui 2022 am mers sa vizitam canisa, sa discutam cu dansul despre Bullmastiff ca rasa, sa ne zica pro’s and con’s, sa il descoasem legat de viitoarele cuiburi si sa ne cunoastem ca oameni. Ne-a placut foarte mult si am avut chimie, iar cainii lui erau incredibili atat in fenotip cat si in temperament. Ne-a picat cu tronc o catea pe care urma sa o monteze in 2023, care era brindle (avem un soft spot si noi ca suntem oameni la aceasta culoare) si avea un temperament exceptional (this will be important later in the story). A fost de altfel prima data cand am interactionat fizic cu rasa, deci un imprint in mintea mea/noastra!

Am tinut legatura cu omul si fara sa devin deranjanta (sper), mai aruncam pastila puilor cand si cand. Am descoperit ca se pregatea o monta cu un sire campion din UK si eram cu sufletul la gura sa vina anuntul confirmarii montei!

Intre timp in primavara am fost sa o cunoastem si vizitam si pe Katarina, un trainer din Germania care are la randul ei, nu unul, nu doi, ci 3 Bullmastiffs ai ei. Unul dintre ei, Bonsai, mascul brindle (see how that kept popping up), ne-a furat inimile si toti 3 erau incredibili ca temperamente! Asadar am vazut si cum arata un Bullmastiff educat.

Din pacate dupa niste luni bune, acesta intarzia sa apara. Asadar am mai aruncat o intrebare numai ca sa aflu ca din pacate monta nu va mai avea loc din cauza unor schimbari personale majore in viata lui Andrei. Dissapointing was an understatement! Asta am aflat undeva pe la finalul lui Mai 2023. Noi fiind gata de a avea puiul si cu totul asezat in sensul asta (de la mediu si stil de viata, la financiar, la emotional etc). Insa solutia salvatoare a venit tot de la Andrei – facuse o monta de curand cu masculul lui brindle – Pike!

Pike ne cazuse si el cu tronc la vizita initiala, caci si el era ditamai animalul si brindle. Asadar am vazut luminita de la capatul tunelului – timing-ul era potrivit si noi puteam sa ne bucuram de un pui dintr-o monta legitima si genetic sa fim incredintati ca lucrurile stau bine, bine de tot, stiind ca Andrei este un crescator setat pe conservarea rasei sale si care face toate testele posibile pentru a se asigura ca nu ies pui cu probleme (evident dupa cum o fi si norocul cu genele recesive) din montele sale.

Ne-a lasat contactul lui Marko Garri, crescatorul ce detinea femela cu care Pike a avut monta, care locuieste in Serbia. Evident ca in urmatoarea clipa i-am scris si astfel am continuat conversatiile cu acesta, care a fost foarte deschis si mi-a raspuns la toate intrebarile posibile (primul semn al unui crescator bun – e disponibil sa raspunda la intrebari la modul cel mai sincer). Spun „mi-a” pentru ca trebuie sa recunosc ca legatura cu ambii crescatori, cu Katarina, cat si tot procesul a fost sub o forma sau alta mai mult sub egida mea, consultandu-ma cu Mihai insa pe tot parcursul procesului, normal. Eu sunt de obicei cea care isi face research-ul si isi „baga coada” in toate relatiile cu toti oamenii din domeniul nostru, sub o forma sau alta, Mihai fiind cel care apoi ma ajuta si sprijina, ori imi este suport, in a pune planurile in aplicare. We work best together, one without the other would be much harder.

Asadar am primit toate testele pe care femela sa le avea pe parte de sanatate, toate titlurile pe care le avea in diversele expozitii nationale si internationale si raspunsuri la orice alte intrebari i-am adresat. La nici o luna dupa ce am intrat in contact, intr-o seara de Iulie fatidica (zic asta pentru ca vestea a venit pe data de 4 Iulie – seara, data de 4 fiind si data la care in fiecare luna noi ne sarbatorim inaintarea cu cate o luna in relatia noastra), am primit vestea fatarii cuibului V al Helenei (asa o cheama pe mama Vanyei)!

Erau 5 pui sanatosi, dintre care 3 femele si 2 masculi (cate o femela din fiecare culoare din standardul rasei – brindle, fawn, red si un mascul red si unul fawn). Evident ca ne-au tresarit sufletele si ca, fiind oameni si noi, repet, ne-au picat ochii pe femela brindle (the underlying story being that Mihai was always joking around that we’ll have a brindle female, cause the one from Andrei settled into our souls).

Am luat-o si ca pe un semn, cu toate ca eu mereu ziceam „hai sa nu ne precipitam nici pe femela, nici pe aspect pana nu le vedem energia pe parcurs”. Ziceam asta, insa trebuie sa recunosc ca undeva in adancul sufletului imi doream sa fie potrivita respectiva femela si ca energie. Ce ti-e si cu asocierile astea si cu imprintul emotional, oricat ai fi tu de rational si cu gandire critica, tot te „atinge” putin si te duce slightly in directia emotionala a lucrurilor.

Marko ne-a tinut la curent constant cu evolutia cuibului, nu a solicitat rezervare in avans (lucru rar intalnit intre crescatori) si nu a zis niciodata Nu la nicio solicitare din partea noastra. Inca din primele zile incepeau puii sa-si arate energia si mici fineturi ale comportamentului (se putea observa care se lupta cel mai mult pentru tzatza, care era mai blegut etc).

Venind videos constant, am putut observa cuibul in toate etapele: prima saptamana, cand puii nu au decat simtul mirosului si cel tactil; a doua saptamana cand incep sa deschida ochii si sa observe mediul, mama, fratii etc; a treia saptamana cand apare auzul, si incep sa perceapa sunetele din jur, vocea umana, sunetele pe care le fac mama si fratii samd.

Pentru ca ochii ne cazusera pe femela brindle, am fost putin mai atenti la ea in interactiuni. Am avut ochi pentru toti, dar mai mult pentru ea, trebuie sa recunosc. Energia s-a nimerit ca a fost si una seemingly potrivita pentru ce cautam noi.

A venit apoi si prima luna si apoi usor usor a doua (momentul in care trebuia sa luam o decizie legata de alegrea puiului nostru). Pe langa videos cu interactiunile puilor intre ei, ale lor cu mama si cu oamenii, inclusiv copiii lui, i-am cerut lui Marko sa ne faca un test Volhard pentru toti puii inainte de a lua o decizie, lucru la care din nou a raspuns afirmativ. Ne-am uitat atenti la reactiile tuturor puilor la toti stimulii testului, am vazut si lucruri ce nu ne-au placut, la unii sau la altii, cat si unde erau punctele pozitive ale fiecaruia. Niciunul nu statea prost, nici ca temperamente, nici la diversele teste. Insa noua tot ni s-a parut ca femela brindle le-a cam trecut cu brio si era potrivita ca energie pentru noi (in hindsight cel mai probabil am fost si putin biased).

Asadar am luat decizia impreuna cu Mihai si i-am transmis lui Marko alegerea noastra – femela brindle!

Din nefericire, in exact termenul mentionat de el pentru luarea deciziei, a luat o decizie si un alt crescator cu care el era in legatura, care la randul lui era in discutii pentru un pui din cuib. La o zi dupa ce am comunicat decizia Marko ne-a spus cu multa parere de rau si fiind vizibil pus intr-o situatie incomoda la randul lui, ca respectivul crescator era setat tot pe femela brindle si ca i-a promis prima alegere, nefiind pana la acel moment discutia despre respectiva femela, exact in ziua alegerii s-a sucit si nu era chip sa il intoarca in decizie (ne-a explicat si cum din pacate respectivul crescator, din SUA, avea si ceva influenta in lumea expozitiilor, mai ales in ce priveste rasa, si nu isi dorea probleme din punctul asta de vedere).

I-am inteles perspectiva, cu toate ca ne-a lovit cumva in moalele capului, noi fiind cu ochii de la inceput pe ea si fiind intamplator si cu energia potrivita (sau cel putin asa vazusem la momentul respectiv). Eu eram cu Robert in drum spre o sedinta cand am aflat vestea, Mihai era acasa cu alte treburi. Eu m-am abtinut cu greu sa nu plang cu bocete, iar la sedinta nici acum nu stiu cum de m-am remontat sa am o energie ok pentru cainele si omul cu care urma sa lucram.

Ajunsa acasa, i-am dat vestea lui Mihai. Am avut o decizie grea si apasatoare pentru sufletele noastre de luat! Am plans impreuna, caci l-a afectat si pe el cel putin la fel de tare, i-am aratat toata conversatia cu Marko, a inteles ca am tras cu dintii si cu frumosul si cu uratul si cu toate aptitudinile de negociere pe care le aveam sa ne pastram alegerea. Am contemplat daca sa ne mai luam pui sau nu. Am mai plans o tura. Ne-am si contrat putin in ce priveste rasa, el fiind omul care se adapteaza rapid. Eu fiind cea setata in her ways. Am pus pe masa si in discutie faptul ca ambii ne-am facut research-ul pe aceasta rasa, nu pe alta.

Am mai dat oful afara putin, apoi ne-am remontat, ne-am inteles unul pe celalalt discutand toate alternativele, l-am inteles si pe Marko (care si-a cerut scuze si ne-a facut inclusiv un discount pentru inconvenienta) si am inteles intr-un final lectia pe care Universul a vrut sa ne-o dea: cand iti doresti ceva cu incrancenare, acel ceva va fugi de tine. Surrender, let go of your ego & accept what’s presented to you!

Asa ca putin mai temperati emotional si mai putin investiti in ceva anume, dar contienti ca totusi nu are cum sa nu fie asta rasa pe care sa o avem si nici nu are cum sa nu fie asta momentul pentru ca totul se lega cumva, am mers inainte cu inima deschisa, dupa ce am dormit o noapte asupra gandului si deciziei, si l-am rugat pe Marko a doua zi sa mai faca odata testul Volhard pe ceilalti 4 pui. Voiam sa vedem si evolutia lor de la ultimul test si pana la momentul respectiv si sa luam o decizie de data asta finala.

La al doilea test Vanya a iesit cel mai bine (middle of the pack, not quite strong headed & dominant, but not an easy dog either). Nu am tinut de data asta cont de nimic altceva decat efectiv energia fiecaruia si rezultatele testului, pe langa cele mentionate mai sus ca factori in alegere. Asa ca am comunicat decizia lui Marko si a ramas Vanya 100% a noastra!

Ce a fost foarte interesant in tot procesul asta, este ca desi la prima aruncare de privire femela brindle era pentru noi, cumva senzatia (uitandu-ma in urma) a fost ca atunci cand ai un crush pe cineva care este tipul tau si fie ca ajungi sa ai o relatie sau nu, la pierderea respectivei persoane simti ca ti s-au innecat toate corabiile, ca apoi sa constati ca nu era cine trebuia in the first place si ca persoana care a venit in locul respectivului/respectivei iti aduce efectiv un sentiment de pace interioara si liniste/calm.

Cam asa a fost senzatia mea dupa ce am luat hotararea sa mergem pe drumul asta cu Vanya. A fost un sentiment de usurare ce a urmat deciziei si o liniste interioara care s-a asezat peste suflete, aducand in urma ei increderea ca am facut alegerea cea mai buna pentru noi, intr-un final.

Am pus mai sus imaginea cu Mihai si ea cu fratii ei. Acela a fost momentul de seal the deal, in sensul ca pe viu, altfel s-au simtit lucrurile, iar Vanya a fost clar alegerea potrivita pentru noi, femela brindle fiind ceva mai pushy si cu mai multa energie (ceea ce ar fi fost mai putin potrivit pentru Fuki, care a fost in tot procesul asta un factor important in luarea unei decizii)!

Am crezut ca ne va afecta intalnirea cu femela brindle, insa eu personal, din nou, m-am simtit exact cum ziceam mai sus, ca atunci cand esti in relatia potrivita pentru tine si te intalnesti pe strada cu fostul crush. You have all the good feelings towards that person, but you are actually grateful you’re not there anymore & that you are where you’re supposed to be & with whom you’re supposed to be with!

Marko ne-a spus ca cel mai devreme o putem lua la varsta ei de 3 luni, ca sa apuce sa faca imunizarile necesare pentru calatoria peste granita. Asa ca asta am si facut, la 3 zile dupa ce Vanya implinise 3 luni, am facut calatoria catre Serbia.

L-am luat si pe Fuki pentru ca ne si place sa calatorim cu el, voiam sa marcam intr-un mod special aceasta ultima calatorie cu el singur alaturi de noi, sa exploram o capitala europeana impreuna si sa ne fie alaturi in noua etapa a aventurii noastre ca familie!

Cu o zi inainte de deplasarea inapoi catre Romania am fost sa vedem puii, sa-l cunoastem pe Marko si familia lui si sa o cunoastem si pe Helena, mama puilor, caci pe Pike – tatal – deja il stiam si evident ca si pe Vanya pe viu (dovada poza de mai sus). Am vorbit cate-n luna si stele, i-am pus inca niste intrebari legate atat de rasa cat si legat de motivatia lui de a fi crescator de Bullmastiff si am setat ora intalnirii de a doua zi, cea in care urmam sa o si luam pe fata acasa.

Si iata ca a venit si ziua 1, cea in care am luat fata, am batut palma, am semnat actele, achitat banii etc. Si am pornit catre Romania, cu chiu cu vai, cu mai mult vai (pentru ca evident ca Vanya era total necunoscatoare in tot ce inseamna masina si deplasarea cu aceasta), dar asta este o poveste pentru alta data!

Las mai jos in imagini continuarea povestii:

Motivele pentru care v-am povestit toate astea sunt ca de fapt si de drept, noi am trecut prin Start It Right cu Vanya. Putin mai atipic ce-i drept, pentru ca trebuia sa ne invatam o lectie, insa procesul a fost exact cel pe care il recomandam a fi facut in acest program descris mai sus.

Daca vreti sa vedeti mai multe povesti cu happy end, cum este a Vanyei, spuneti celor din jur de Start It Right daca ii auziti ca vor un caine pentru ei sau altcineva. Sau daca va gandeati sa le oferiti cadou de sarbatori un blanos, poate povestea de mai sus va va ghida sa faceti o reconfigurare a traseului si sa optati pentru un astfel/altfel de cadou.

Daca cunoasteti sau sunteti crescatori deschisi, din nou, este o ocazie extra sa va asigurati ca nu va revin puii in canisa.

Daca cunoasteti sau sunteti ONG, promovati astfel de servicii pentru a nu va trezi cu caini ce revin inapoi in adapost (unii chiar de multe ori)!

Daca ceea ce am povestit mai sus te inspira sau crezi cu adevarat ca este un serviciu care ar putea schimba fata adoptiilor/achizitiilor de caini din Romania, share this blog! Cu cat afla mai multi oameni de astfel de servicii, cu atat, statistic vorbind, le vor accesa o parte dintre ei.

In the end I will quote a fellow trainer, whom I admire very much, Dog Pawfection:

„If you buy a gold fish, you have to feed it.

If you buy a car, you have to get fuel.

If you buy a dog, you have to train it.

Anything you add to your life is going to require more of you.

Stop adding more to your life than you are willing to maintain.”